Opinii

„Dreptul de a fi uitat” - decizia care poate provoca o avalanşă de litigii. Ce trebuie să ştii înainte să te adresezi Google

„Dreptul de a fi uitat” - decizia care poate provoca o avalanşă de litigii. Ce trebuie să ştii înainte să te adresezi Google

Autor: Daniel Moreanu, avocat

04.06.2014, 18:16 3823

Decizia recenta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene prin care este recunoscut, cu caracter de noutate absoluta, un asa-numit „drept de a fi uitat” ridica, din perspectiva juridica si nu numai, mai multe aspecte neclare.

Discutam despre o decizie absolut surprinzatoare pentru unii (in categoria carora se incadreaza si gigantul Google) care ar putea declansa, fara sa utilizez cuvinte mari, o adevarata revolutie in domeniul motoarelor de cautare.

Dar, mai intai, despre ce este vorba? Un cetatean spaniol, Mario Costeja González, a formulat, in anul 2010, o actiune in justitie prin care a solicitat Google Spania si Google Inc. sa procedeze la eliminarea anumitor link-uri care erau generate in momentul in care se efectua o cautare cu numele sau. Link-urile cu pricina duceau catre un articol cu privire la o procedura de licitatie publica organizata in anul 1998 avand ca obiect un bun imobil detinut de acesta. Argumentul principal invocat de catre dl González consta in faptul ca respectiva situatie fusese clarificata si inchisa de mult timp nemaifiind, asadar, de nicio relevanta la momentul cautarii.

Autoritatea Spaniola privind Protectia Datelor cu Caracter Personal a dat castig de cauza dlui González si a obligat Google sa ia masurile necesare in vederea eliminarii si stergerii accesului catre link-ul respectiv. Google a atacat decizia care a ajuns astfel, prin intermediul unei proceduri juridice speciale la nivel european, sa fie „clarificata” de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene.

Ce a decis Curtea ? Incercand, pe cat posibil, sa nu intram in detalii de natura tehnico-juridica, Curtea a statuat faptul ca motoarele de cautare trebuie sa respecte prevederile unei Directive din anul 1995 care protejeaza procesarea datelor cu caracter personal. Aceasta inseamna, in alte cuvinte, faptul ca motoarele de cautare precum Google sunt obligate, in anumite imprejurari, sa elimine pagini de internet rezultate in urma utilizarii unor cuvinte cheie, precum numele unei persoane. Aceasta obligatie se mentine chiar si atunci cand respectivele informatii raman si pot fi accesate in continuare pe paginile de internet „sursa”.

In alte cuvinte, Google trebuie sa stearga rezultatul respectiv din lista, intrucat, prin intermediul unei simple cautari, se pot gasi informatii cu privire la viata privata a unei anumite persoane, informatii care, altfel, ar fi putut fi identificate cu mare dificultate.

Unde pot aparea problemele ? Pana aici lucrurile par a fi clare: Curtea decide ca anumite rezultate, in urma cautarii pe Google, pot fi eliminate. Motivul invocat este ca, in esenta, interesul individual cu privire la viata privata a unei persoane poate fi superior interesului public aferent accesului la informatie. In mod evident, insa, aceasta interpretare nu poate avea un caracter absout, intrucat in acest fel, practic, s-ar putea solicita eliminarea in intregime a tuturor rezultatelor, ceea ce ar duce la „golirea” rapida de continut a oricarei cautari.

Aici intervin insa dificultatile de interpretare din perspectiva juridica, intrucat Curtea a considerat ca dreptul unei persoane de a solicita stergerea anumitor rezultate dintr-o cautare si aplicarea „dreptului de a fi uitat” intervine doar in masura in care respectiva informatie este „inadecvata, irelevanta sau nu mai este relevanta, ori devine excesiva in relatie cu scopul pentru care a fost procesata si in lumina timpului care s-a scurs”.

Aceste trei (3) conditii au un caracter alternativ si ridica numeroase si dificile probleme de interpretare. Chiar si pentru cine nu detine cunostinte de specialitate, este evident ca ceea ce este inadecvat poate fi extrem de interpretabil si tine de subiectivismul fiecaruia dintre noi. Dupa cum relevanta sau irelevanta unei anumite informatii poate fi privita din unghiuri distincte si contradictorii, la fel de corecte sau de justificabile in sine. Nu as vrea sa intru in detalii privind modul de interpretare a notiunii de caracter excesiv in raport cu scopul pentru care a fost generata o anumita informatie. Intreb insa, retoric, ce termen trebuie sa curga (3, 5 sau 10 ani) pana cand o anumita informatie sa devina excesiva in lumina timpului scurs ? In mod evident, nu exista un raspuns general aplicabil in toate situatiile.

Mai mult, ca sa faca lucrurile si mai neclare, Curtea instituie si o exceptie de la obligatia de stergere. Daca exista un motiv particular, ca, spre exemplu, rolul pe care informatia respectiva il detine in viata publica si care justifica un interes preponderent public, atunci motoarele de cautare nu sunt obligate sa procedeze la eliminarea anumitor rezultate.
In concluzie, decizia Curtii deschide doar aparent calea prin care orice persoana poate solicita stergerea unor rezultate generate de cautarea numelui sau pe un motor, precum Google. In esenta, insa, conditiile si contextul in care aceasta poate fi acceptata sunt incarcate de o mare doza de neclaritate si interpretare, ceea ce inseamna ca va ramana la latitudinea autoritatii relevante din domeniu si, in final, a instantelor de judecata competente sa decida, de la caz la caz, indeplinirea conditiilor mai sus mentionate in functie de contextul concret si de persuasiunea argumentelor prezentate.

Nu este exclus insa ca, pe termen mediu si lung, decizia sa dea nastere unei avalanse de litigii pe aceasta tema.

Daniel Moreanu este avocat.

AFACERI DE LA ZERO