Piaţa de capital din România va fi liberă şi egală pentru toţi acţionarii sau nu va fi nimic. Putem să facem sute de lansări AeRO sau să scriem mii de editoriale; dacă nu îi punem pe investitori pe primul plan şi nu le respectăm drepturile, nu vom avea niciun cumpărător pentru orice vrem să facem. Regulile şi mecanismele care asigură o bună funcţionare pieţelor de capital către care tindem nu trebuie aplicate cu jumătăţi de măsură, doar până acolo unde deranjează sau aranjează statu-quo-ul unor structuri de influenţă din mica lume bursieră românească.
Am urmărit cu interes provocarea lansată public de domnul Florin Pogonaru, preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri, privind introducerea unor principii de guvernanţă corporativă la cele cinci societăţi de investiţii financiare de la cota Bursei de Valori Bucureşti, al cărui scop ar trebui să fie o apropiere a acestor entităţi de ceea ce reprezintă Fondul Proprietatea pentru acţionarii săi. Dânsul denunţă existenţa unui „grobianism dictatorial“ la nivelul managementului SIF-urilor şi aminteşte că adesea acestea au alunecat către un „trecut infracţional“.
Ceea ce face FP pentru acţionari ar trebui, într-adevăr, avut în vedere ca reper şi pentru schimbările ce urmează la SIF-uri. Trebuie să amintim şi contextul în care Franklin Templeton îşi desfăşoară activitatea care mulţumeşte acţionarii Fondului într-o măsură mai mare decât pe cei ai SIF: compania americană este una care face de sute de ani administrare de fonduri şi este aleasă în cadrul unei licitaţii aprobată în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor.
Selecţia şi în cazul noilor manageri ai SIF ar fi de înţeles, aşadar să se facă în aceleaşi condiţii pentru a nu ne trezi că doar înlocuim personajele arogante înscăunate de sistem cu mediocritatea adusă de oameni care nici măcar nu au acţiuni. Dacă domnul Pogonaru este într-atât de bine intenţionat nu văd de ce nu ar susţine, împreună cu toţi actorii pieţei, ca administrarea fondurilor închise să se facă în urma unei licitaţii internaţionale transparente unde să participe Morgan Stanley, Franklin Templeton, Pioneer Asset Management etc.
După 15 ani de piaţă de capital şi după ce sunt de atât de mult timp investitor activ, nu mai am deschiderea să aud şi să citesc folosirea trunchiată a unor anumite principii exact până acolo unde anumite interese materiale devin realizabile.
Varianta licitaţiei internaţionale pentru găsirea unor companii de profil ce asigură un management profesionist aproape că se impune de la sine şi în orice caz este de preferat prezenţei în board a unor terţe persoane care nici măcar nu reprezintă persoane cu deţineri importante în structurile de acţionariat. Aici nu mă pot opri să nu gândesc la faptul că recent domnul Pogonaru a promovat o persoană din sfera sa de relaţii pentru a fi aleasă în Consiliul de Administraţie la SIF Banat Crişana însă... cu voturile fondurilor de pensii şi nu ale domniei sale care nici măcar nu este acţionar. Dacă apropiaţii domnului Pogonaru vor să administreze SIF-urile, nu putem propune decât să participe la o licitaţie alături de alte societăţi de administrare a fondurilor de investiţii pentru a câştiga transparenţă.
Până atunci, noi încă aşteptăm ca preşedintele AOAR să ne dea un exemplu de administrare corectă şi transparentă a societăţilor unde a fost majoritar. Investitori membri în Asociaţia noastră sau cu care am intrat în contact în ultimii ani ne-am semnalat în repetate rânduri nemulţumiri legate de activitatea domnului Pogonaru pe piaţa de capital.
Nu putem să uităm cum a intervenit pe lângă SIF-uri pentru ca acestea să semneze că nu sunt de acord cu listarea BCR, nu putem să uităm cât timp oferta publică de preluare de la Prodplast a fost amânată, nu putem să uităm cum Prodplast Imobiliare (desprinsă dintr-o companie listată pe o piaţă reglementată) a ajuns pe sistemul alternativ de tranzacţionare al Bursei de la Sibiu, nu putem să uităm cum s-a vândut creanţa BCR de la Cemacon către fondul unde domnul Pogonaru este acţionar alături de bancă atât timp cât era în Consiliul de Administraţie al acesteia
Nu avem nimic împotrivă ca domnul Pogonaru sau apropiaţi ai domniei sale să ajungă într-un board la un SIF, dar deocamdată ce afglăm din piaţă despre companiile unde dânsul este acţionar majoritar nu sunt lucruri care să îi facă cinste unui preşedinte al unei asociaţii a oamenilor de afaceri. Nu avem nicio hotărâre judecătorească împotriva dumnealui care să certifice vreun abuz de piaţă, dar nici nu putem trece cu vederea că în piaţă investitorii au nemulţumiri majore faţă de cazurile sus-menţionate.
Dacă vrem să ajungem o piaţă emergentă şi să dezvoltăm Bursa, trebuie să aplicăm principiile de guvernanţă corporativă de la FP în integralitatea lor şi în funcţie de interesul tuturor acţionarilor.
Suntem total de acord cu că aceste fonduri închise „au devenit instrument de înalt abuz de putere“, dar este o singură soluţie: administrarea profesionistă în urma unor licitaţii internaţionale unde suntem convinşi că firme de prestigiu care au venit la licitaţia pentru Fondul Proprietatea vor fi doritoare să participe.
De să aplicăm parţial anumite principii? Dacă tot vrem reforma pieţei de capital şi să devenim o piaţă emergentă, atunci să chemăm societăţi de administrare a SIF-urilor pe modelul FP, iar nu să aplicăm jumătăţi de măsură în funcţie de interese conjuncturale.
Piaţa de capital este egală pentru toţi sau nu este? Folosirea principiilor în funcţie de interese de moment şi în funcţie de conjuncturi nu conduce decât la pierderea de investitori de bună-credinţăşi vom sfârşi prin a rămâne 100 de oameni activi în această piaţă. Dacă vrem să ne îmbogăţim cu toţii trebuie să creăm o piaţă transparentă şi echitabilă pentru toţi investitorii, iar nu ca în „Ferma animalelor“ unii investitori să fie mai egali decât alţii.
Dumitru Beze este preşedintele Asociaţiei Investitorilor pe Piaţa de Capital (AIPC) şi investitor la bursă.
