Pentru unii nenorocirea asta cu „112” a căzut la ţanc. Când e atâta durere în jur, cui îi mai pasă că se fac două luni de când sistemul de carduri de sănătate - în care au intrat zeci de milioane de euro - nu funcţionează?
Nu a luat bine vântul vorbele din CSAT, cum că autostrada Comarnic – Braşov este „de interes naţional” şi se face cu bani din buget şi, jap, Ministerul de Finanţe a luat din bugetul Ministerului Transporturilor 3 miliarde de lei: pentru că „transporturile nu au cheltuit banii”, adică exact acei bani cu care trebuia să se facă drumuri şi căi ferate.
An de an, luăm povestea de la capăt. Nu ştiu dacă, economic, autostrada Comarnic – Braşov se justifică. Ştiu că, pentru „Autostrada Transilvania”, din care ar fi trebuit să facă parte şi segmentul de la Braşov, au fost cheltuiţi un miliard de dolari, pe puţin. Degeaba.
Ministerul de Finanţe este mai gol decât împăratul din poveste. Singurul lucru responsabil pe care poate să-l facă este să majoreze taxele. Dar, nu! Nu are nevoie de bani. Finanţele sunt preocupare de sănătate şi pun taxe pe zahăr. Cum în urmă cu câţiva ani, aceeaşi Mărie cu altă pălărie introducea acciza specială la carburanţi „ca să facă drumuri”. Sănătate? Sistemul de carduri e mort de două luni. Drumuri? Singurul km „dat în folosinţă” în prima parte din an este acela desenat pe un câmp de un om cu umor şi, clar, supărat. Niciun metru de autostradă. Dar, la şase luni, bugetul a cheltuit pe datorie 20 de miliarde de lei. 20 de miliarde de lei datorie nouă (4 mld. euro), în primele şase luni din an şi niciun kilometru de autostradă dat în folosinţă. Pai, nu au dreptul oamenii să facă legături între „112”, pensiile speciale, salariile la stat cât autobuzul? Pensiile în România înseamnă 11% din PIB –şi asta pentru că pensiile speciale înseamnă undeva în jur de 3-4% din toate veniturile statului. Salariile bugetarilor înseamnă 12% din PIB. În total (pensii şi salarii) – 23% din PIB şi undeva la peste 80% din veniturile fiscale ale statului, aflate la 26-27% din PIB. Nu veti găsi în UE aşa ceva. Eu vreau ca lumea să mănânce salarii cu polonicul, dar întreb. Cu ce faceţi, măi, voi autostrăzi de la buget şi vă lăudaţi o să rupeţi România de şale de câte de multe veţi face?
Cică Italia are o datorie de 130% din PIB, noi de ce nu?!! Pai, Italia are trenuri personale, nu de cele de mare viteză, care merg cu 160 de km la oră! Grecia este vai de ea, da! Dar Grecia are autostrăzi în Partenerit Public Privat (cu cofinanţare de la UE) de vreo 20 de miliarde de euro, după cum arată un raport al Curţii Europene de Conturi (http://publications.europa.eu/webpub/eca/special-reports/ppp-9-2018/fr/). Este un procedeu la care voi tocmai aţi renunţat, pentru că nimeni nu vă dă bani. Grecilor le-au dat.
Haide, aşadar, la bugetul de stat. Nu este rău, dar nu este rău decât dacă chibzuieşti. Cum constuieşti autostrăzi şi şcoli, când 80% din veniturile tale fiscale se duc în consum?
În satul din care vin eu, două au fost momentele de lumină. Când UE a dat bani pentru programul de pietruire a străzilor, prin anii 90, şi acum 4 -5 ani, când Galaţiul a primi 100 de milioane de euro pentru canalizări la sate şi pentru asfaltarea drumurilor. Dar toate au un sfârşit. S-au terminat banii, s-a terminat discoteca. De unde faceţi voi autostrăzi cu bani de la buget, dacă voi nu aveţi bani să aruncaţi, în satele din Moldova, cu un strat de nămol sfinţit peste glodul care te înghite până la gât când dă un strop de ploaie?
Merg rar acasă. În ultima vreme, pe la înmormântări şi comemorări. Pe la pomeni, sora mea mă brifează: să nu uiţi, banii din mâna dreptă sunt pentru părinte, aia din stânga pentru dascăl!
Nu uit. Mă uit de-a lungul drumului prăfuit, aşa cum îl ştiu de 40 de ani. Fac mai mult timp de la Bucuresti până acasă, decât fac de la Atena la Bucureşti. De ce?
