Opinii

Eduard Dinu, ASE: Cum poate avea România o rată de creştere sustenabilă de 5%

Eduard Dinu, ASE: Cum poate avea România o rată de creştere sustenabilă de 5%

Autor: Eduard Dinu

31.10.2014, 00:04 764

Obiectivul propus de Ziarul Financiar - România 5% - pare ambiţios. Dacă ne uităm la datele istorice, chiar este. Dacă luăm în considerare cât de mare este 100 (efectul de bază), ar trebui să crească optimismul.

Este evident mai presus de enunţarea unor direcţii strategice în măsură să susţină obiectivul menţionat că, în actualul context mondial marcat de interconexiuni zonale şi mondiale, efectul de contagiune, fie el pozitiv sau mai ales negativ, este important şi nu poate fi omis. Vezi cazul recentei crize care a determinat ieşiri importante de resurse financiare din sectorul bancar românesc cu consecinţe evident nefavorabile asupra economiei naţionale.

Dincolo însă de impactul mediului internaţional aş sintetiza câteva direcţii asupra cărora am mai făcut referire tot în paginile ZF acum ceva timp.

În opinia subsemnatului, atingerea unui obiectiv de creştere de 5% să zicem implică în mod necesar ca resursele materiale, umane şi financiare să aibă un raport calitate-preţ competitiv măcar pe plan regional, dacă nu chiar european. Din păcate, niciuna din categoriile respective nu îndeplineşte condiţia menţionată anterior. Cu alte cuvinte, în loc de a reprezenta factori-cheie de succes, piloni fundamentali pentru creşterea menţionată, resursele în cauză în realitate frânează creşterea.

Pe scurt:

1. Resursele materiale: sunt exploatate total ineficient, cel mai bun exemplu fiind pământul şi fondul forestier (dar nu numai). Exportul nu generează valoare adăugată decât în foarte mică măsură, agricultura este în continuare înapoiată în raport cu celelalte ţări europene, una din cauze fiind desigur fărâmiţarea loturilor de teren care împiedică exploatarea în condiţii de eficienţă economică.

2. Resursele umane: se reduc numeric, vezi profilul demografic de romb al ţării care alimentează deficite structurale din ce în ce mai mari (alimentarea fondurilor de pensii). Mai mult, reducerea viitoare a forţei de muncă autohtone, atât ca efect al evoluţiei demografice, cât şi datorită migraţiei, va conduce către un raport calitate-preţ din ce în ce mai puţin competitiv.

3. Resursele financiare: sunt scumpe şi nu susţin crearea avantajului competitiv la nivelul economiei reale, mai ales pe segmentul întreprinderilor mici şi mijlocii. E halucinant într-o economie care se doreşte deschisă şi concurenţială ca dobânda de politică monetară să fie de 3%, iar dobânda medie la creditele acordate de sistemul bancar să depăşească 9% în condiţiile în care inflaţia anuală este sub 2%. Bursa autohtonă este în continuare subdezvoltată, nefiind deloc utilizată ca alternativă de finanţare de către companiile autohtone.

Alte trei condiţionalităţi sunt în opinia mea necesar a fi îndeplinite. Prima: reţea de infrastructură optimă la nivel naţional care să susţină atât mobilitatea internă a forţei de muncă şi pe această bază competitivitatea acesteia, cât şi transportul materiilor prime şi al produselor finite în parametri de eficienţă (vezi cazul Ford). A doua: asigurarea unei stări de concurenţă reale pe toate pieţele locale. În multe dintre acestea concurenţa este în fapt mimată. Ultima: management economic al României centrat strategic pe obiectivul de creştere economică şi nu pe satisfacerea propriilor obiective aşa cum din păcate se întâmplă de câţiva zeci de ani...

 

Eduard Dinu este prof. univ. dr. la Academia de Studii Economice din Bucureşti

AFACERI DE LA ZERO