Primarul Capitalei tocmai a anunţat recent întârzierei finalizării unui obiectiv major de investiţii pentru sudul Bucureştiului – pasajul de la Piaţa Sudului - cu cca. şase-şapte luni, faţă de termenul iniţial asumat, respectiv finele anului 2015. Nu cred că există vreun cititor care crede în acurateţea noului termen menţionat. Implicaţiile economice zilnice, la nivel de individ şi de business sunt mari dar desigur nimeni nu le calculează şi, cu atât mai puţin, nu le impută celor vinovaţi de nerespectarea clauzelor contractuale asumate. Minute în şir de staţionat în coloană, consum inutil de carburant, stress din plin acumulat de la primele ore ale dimineţii, poluare inutilă a mediului, etc., etc. toate astea pentru sute şi mii de persoane care au ghinionul de a tranzita zona. Investiţia menţionată reprezintă desigur doar un exemplu, care nu este din păcate singular nici pentru Bucureşti, nici pentru România. „Time is money” vine din altă cultură, noi suntem cei care au brevetat „şi mâine este o zi” de parcă omul trăieşte veşnic...
Infrastructura dezastruoasă blochează investiţii importante ale unor multinaţionale în România, acestea preferând ţări vecine, chiar dacă noi ne lăudăm, nu-i aşa?, cu „stabilitatea macroeconomică”.
O explicaţie majoră a întârzierii proiectelor de investiţii este probabil calitatea resurselor umane folosite. Plătite precar şi, implicit, slab motivate. Constructorii români lucrează în Spania, Italia, Israel, finalizând, la termen desigur, investiţiile respective. În acest timp tiruri, trenuri, vapoare ticsite cu imigranţi plecaţi în căutarea unei vieţi mai bune tranzitează România. De ce nu îi oprim aici? Pentru a suplini deficitul din ce în ce mai mare de forţă de muncă. Pentru a încerca corectarea unor tendinţe demografice alarmante, despre care specialiştii în domeniu atrag mereu atenţia. În zadar.
Răspunsul este unul singur. Pentru că nu există interes la nivelul clasei politice. Care mai nou imită comportamentele din sectoarele cheie ale economiei naţionale. Adică s-a transformat în oligopol. Opoziţia apare doar la ştirile de la ora 19. Preşedenţia nici măcar atunci. Din gălăgia imensă promovată de fostul Preşedinte, am comutat în noiembrie 2014 direct pe „mute”. Interesele de afaceri sunt mai puternice se pare decât interesul de partid. S-a votat în unanimitate reducerea taxelor chiar dacă unii economişti, se tem de amplificarea unor deficite viitoare şi exprimă, cu jumătate de gură, acest fapt. Dulcele populism balcanic este ameţitor dar medicii, constructorii şi inginerii continuă să plece din această ţară.
În timp ce gândeam rândurile de mai sus am mai avansat puţin în coloană spre Piaţa Sudului. Cam douăzeci de metri. Şi ceva mai mult spre vârsta a treia.
P.S. Acest articol a fost scris înainte de reţinerea lui Sorin Oprescu de către DNA pentru luare de mită.
Prof. Dr. Eduard Dinu – A.S.E. Bucureşti
