Opinii

“Efectul MATEI” în societatea românească: Cât de dăunător este acest efect mediului de business? Legea salarizării unitare va amplifica acest efect? Poate mediul privat să ţină pasul cu salariile de la stat?

“Efectul MATEI” în societatea românească: Cât de...

Autor: Gheorghe Băcanu

24.05.2017, 21:27 1635

Pornind de la formularea religioasă cuprinsă în penultima propoziţie care încheie “Pilda talanţilor”  din “Evanghelia dupa Matei” 25-29, “Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va  lua“, sociologul Robert K. Merton a fundamentat conceptul de “Efectul Matei” în lucrarea “The Mattew Effect in Science” în Science, volumul 159(3810) ,1968, pp.56-63” .In cadrul acestei lucrări Merton,  analizează din punct de vedere sociologic, acest efect în activitatea  ştiinţifică.

El a demonstrat că cei mai renumiţi cercetători atrag cele mai multe onoruri şi privilegii(au avantaje cumulative), chiar dacă mai sunt şi  alţii care au rezultate ştiinţifice cel puţin la nivelul primilor, dar nu au notorietatea acestora.

Cu alte cuvinte, cei mai renumiţi cercetători se înscriu, ireversibil, pe “spirala succceselor”(succesele atrag succese), iar ceilalţi se înscriu, ireversibil, pe “spirala eşecurilor”(eşecurile atrag eşecuri).

“Efectul Matei“ este implicat aproape în toate procesele de selecţie socială, argumentând  modul de  apariţie a concentrării continue de resurse, avuţie sau putere de către cei care se află  deja pe o treaptă superioară şi a sărăcirii celor  ce se afla pe trepte inferioare sau de dependenţa faţa de primii.(“Modernitatea românească”, Lazăr Vlăsceanu, Marian Gabriel Hâncean, Editura Paralela 45, Piteşti, p.364)

Şi în lucrarea “Lebăda Neagră”, Nassim Nicholas Taleb, Editura “Curtea Veche” , Bucureşti, 2010, p.253,  alocă câteva rânduri conceptului “Efectul Matei” arătând că în sociologie  acesta mai poartă numele de “avantaj cumulativ”, iar în economie semnificaţia lui este dată de faptul  că se ia de la săraci pentru a se da bogaţilor.

Poporul român a transformat acest efect în binecunoscuta butadă “ban la ban trage şi păduche la păduche”, cu alte cuvinte, cel bogat va deveni şi mai bogat,iar cel sărac va deveni şi mai sărac.

“Efectul Matei” aduce în prim plan o neobişnuită şi anormală unitate de măsură a performanţei umane, este nonegalitaristă şi amplifică mărirea clivajelor.

Lazăr Vlăsceanu şi Marian Gabriel Hâncean revin şi afirmă că dependenţele individuale se  perpetuează  din cauza mecanismelor de reproducere socială: cel aflat în reţele clientelare ale elitei şi, astfel, în stare de dependenţă relativă  va ajunge şi mai dependent sau celui care are i se va da şi mai mult, pe când celui care are puţin i se va lua şi mai mult.

Societatea românească actuală  nu putea să facă excepţie de la existenţa acestui “Efect Matei” , ba, mai mult, acest efect a fost şi mai mult amplificat de guvernanţi, prin măsuri arbitrare, în domeniul salarizării sectorului de stat.

S-a ajuns în situaţia ca în sectorul bugetar salariile au crescut de două ori mai repede decât în mediul privat, aceaste creşteri fiind făcute îndeosebi în anii electorali.

În momentul de faţă salariile în mediul bugetar sunt cu peste 25% mai mari decât în mediul privat  conform datelor anunţate de Comisia Naţională de Statistică, iar prognozele până în anul 2022 arată o creştere anuală între 8-10%. Legea salarizării unitare va potenţa şi mai mult “Efectul Matei”, mărind clivajele salariale dintre mediul privat şi cel de stat.

Firmele private nu pot face faţă ofensivei salariale a statului sau, mai bine zis, nu pot face faţă “concurenţei neloiale”  a acestuia,  care  majorează salariile “la gramadă”  fară nicio legatură cu  eficienţa sau productivitatea. Mediul privat s-a trezit cu crampoanele puse pe tibie chiar de către guvern.

Companiile private au fost date peste cap, mediul de business este bulversat, iar angajatul la stat a devenit un învingător, şi, ca orice învingator, ia totul (The winner takes it all).Din această cauză statul, ca angajator, a devenit al naibii de curtat, a devenit, dintr-o dată, “un best employers”.

Nu e normal să iei  banii de la cei 28-30 %  care produc PIB-ul  doar pentru a-i împărţi la ceilalţi, pe criterii clientelare. Astă, da, “Efect Matei”.

Bairamul pe bani ficţionali  trebuie stopat, iar şovinismul profesional, aerul de superioritate pe care-l afişează anagajaţii de la stat  are un efect destabilizator asupra echilibrelor salariale din piaţa muncii.

Resursele  bugetare din care se fac aceste măriri  provin din tăierea investiţiilor, iar dezvoltare fără investiţii nu este posibilă.

Nu este niciun secret pentru nimeni că bugetul este “photoshopat” în permanenţă, iar execuţia bugetară a devenit, în ultimul timp, o sursă de anxietate economică pentru  guvernanţi, aceştia recurgând la tot felul de fantezii pentru acoperirea deficitelor.

Renunţarea la realismul bugetar poate avea efecte grave asupra macrostabilităţii. Cum în fizică nu este posibilă crearea unui “perpetum mobile” , nici în economie  acest fapt  nu este posibil: nu poţi avea mai mulţi bani la buget pentru salarii, crescând salariile. Deci banii trebuie luaţi din altă parte,  de la sectorul privat, sub forma de taxe şi impozite.

Majorările salariului minim  pe economie, pe cale administrativă, a lovit în plin firmele care aveau marja de profit mică, ajungându-se în situaţia în care acestea riscă să-şi închidă activitatea.

Costurile salariale în mediul privat sunt o componentă cu o pondere importantă în cheltuielile firmei. Ce valoare adăugată aduce angajatul căruia i se măreşte salariul pe cale administrativă? Majorarea salariului minim pe cale administrativă înseamna, de fapt,  o creştere mascată a veniturilor care vin la buget sub formă de taxe plătite de angajatori.

Statul se poate implica prin acordarea de facilitaţi fiscale firmelor care sunt afectate de majorările de salarii pe cale administrativă.

Mediul privat este afectat şi prin faptul că mulţi angajaţi buni pleacă, şi-şi îndreaptă paşii spre sectorul de stat unde salariile sunt mult mai mari, climatul este nonconcurenţial, cu accente de “timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.

Nivelul salariilor de la stat are un efect demoralizator pentru cei din mediul privat, generând o stare de nemulţumire, chiar de decepţie. Este un fel de naţionalizare a forţei de munca, toţi vor să lucreze la stat.

În aceste vremuri incerte, din punct de vedere economic, mediul privat şi-a pus mai multe centuri de siguranţă, iar statul este belfer arucând bani în stânga şi dreapta, fără a se gândi să facă investiţii, ori tăierea investiţiilor este  sinonimă cu amânarea dezvoltării.

Ar fi ideal dacă aceste creşteri salariale în sectorul de stat s-ar reflecta, şi în calitatea  serviciilor, şi în atitudinea faţă de  contribuabilul umil aflat în faţa unui ghişeu.Aceste majorări trebuie să aducă un mesaj profesionist în întreaga administraţie publică.

Funcţionarul cu “o zi proastă” trebuie eliminat din sistem. Şi cei care s-au aciuat la pieptul costeliv al statului doar pentru a primi o sinecură trebuie îndepărtaţi din sistem.

Şi cei dotaţi cu “bluetooth” care se conectează la orice, doar pentru a-şi menţine privilegiile, n-ar trebui să  se mai simtă confortabil. Şi cei care se străduiesc să-şi menţină activă inactivitatea trebuie să lase locul altora. Plata pe bază de performanţa trebuie să devină  o realitate şi în toate structurile de stat.

Toate creşterile salariale, atât la privat cât şi la stat trebuie corelate cu productivitatea şi performanţa.

Bolduirea dihotomiei dintre angajatul din sectorul public şi angajatul din sectorul privat nu este benefică pentru sănătatea întregii economii, ambii trebuie să contribuie în egală măsură la bunul mers al lucrurilor în economie.

Băcanu Gheorghe este chief engineer la Expocar Trade Garage Constanţa

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO