Opinii

Eugen Radulescu: O optiune fundamentala

21.08.2007, 18:48 13

Consumam mult mai mult decat producem, iar deciziile de politica economica din acest an vor duce la cresterea semnificativa a decalajului. Mai devreme sau mai tarziu - iar turbulenta pietei de capital mondiale ma face sa ma tem ca mai devreme decat am dori - se va pune cu acuitate problema echilibrarii productiei cu consumul. Iar aceasta se poate face doar pe doua cai: aducand consumul inapoi sau marind productia si productivitatea.
Daca ii vom intreba pe cei care conduc tara ce varianta adopta, raspunsul va fi, invariabil - marim productia! Din pacate, dorinta pioasa nu e suficienta, iar directia spre care ne indreptam pe termen lung este exact cea opusa. Pentru ca degeaba ne tot ascundem dupa cires: productivitatea ridicata se obtine numai prin crearea conditiilor pentru aceasta. Iar conditiile nu inseamna numai liberalizarea pietei de capital si fiscalitate atractiva pentru investitori. Acestea sunt deja realizate si au dus, de altfel, la cresterea reala a productiei in tara noastra din ultimii ani. In viitorul relativ apropiat - as estima, in viitorii 2-3 ani - castigurile datorate intrarilor de capital isi vor fi consumat potentialul de stimulare a cresterii sustinute. Conditia esentiala pentru continuarea acesteia pe termen lung este, dupa opinia mea, liberalizarea pietei muncii. Or, din acest punct de vedere, situatia din tara noastra este intre cele mai proaste din UE. Intreaga legislatie in materie (codul muncii, legea sindicatelor, contractul colectiv de munca la nivel national) este conceputa si realizata astfel incat sa inlature competitia, sa stimuleze birocratia, sa ii apere pana in panzele albe pe cei care nu vor sa puna osul la treaba. Mai mult decat atat, schimbarile in legislatia muncii adoptate in timpul guvernarii liberale imping tot mai departe drepturile salariatilor si obligatiile angajatorilor.
Sunt de parere ca esecul cel mai lamentabil al guvernarii liberale este ca nu a avut vreo politica a fortei de munca de natura sa stimuleze performanta. Prins in capcana luptelor politicianiste de doi bani, guvernul a lasat legislatia muncii la voia intamplarii.
Nu voi da exemple. Ar fi nevoie de mult mai mult decat spatiul unui articol si nu acesta este obiectivul randurilor de fata.
Ceea ce propun este un dialog serios in societatea civila cu privire la directia spre care se va indrepta tara noastra: ne hotaram sa ne batem pentru progres si bunastare, adoptand politicile care sunt necesare, sau o balmajim in continuare, aparandu-ne de munca precum dracu' de tamaie?
Acum suntem in coada Europei. Dar si Irlanda a fost in aceasta pozitie, in Uniunea Europeana de acum 30 de ani, iar in prezent este una dintre cele mai bogate tari din lume. Iar ceea ce a facut Irlanda a fost sa urmeze un proiect de dezvoltare coerent, avand ca varfuri de lance educatia si libertatea economica. Noi ce facem? De 17 ani tot reformam invatamantul, pana l-am pus pe butuci de tot; libertatea economica s-a imbunatatit sensibil, dar refuzam cu indarjire sa facem pasul cel mai important: liberalizarea pietei muncii. De vom continua pe aceeasi cale, sa nu ne miram daca si peste 10, si peste 30 de ani tot in coada Europei vom ramane, privind cu jind la nivelul de trai al altora.
Stiu ca nu se putea gasi un moment politic mai putin favorabil lansarii unui asemenea subiect. Apropierea alegerilor de tot felul si, mai recent, posibila cadere a guvernului genereaza un vacarm in care orice discutie rationala devine imposibila. In acelasi timp, insa, cu greu am putea gasi un moment economic mai propice abordarii temei, pregatirii unei solutii adecvate si explicarii ei pe indelete, pentru a fi sustinuta la nivel social.
Pe de o parte, cresterea economica sustinuta din ultimii ani si intrarea in spatiul economic si politic occidental au marit atractivitatea tarii noastre pentru investitori. Ca urmare, s-au amplificat investitiile straine de tot felul, care au contribuit la accelerarea cresterii. Una dintre urmarile acestei evolutii este scaderea ratei somajului si cresterea numarului de salariati. Rata somajului a ajuns la 4% la nivel national, dar in marile orase a coborat, practic, la zero; numarul somerilor a ajuns la putin peste 350 de mii, in scadere cu peste 200 de mii fata de 2004, in timp ce numarul salariatilor a crescut cu circa 300 de mii. Aceasta evolutie avantajeaza angajatul si ii ofera mai multe oportunitati decat angajatorului. Cu toate acestea, migratia fortei de munca de la un loc la altul este in continuare blocata de reglementari rigide, care de fapt se intorc impotriva celor pentru care se pretinde ca au fost adoptate.
Pe de alta parte, mentalitatea omului de rand a evoluat mult in ultimii ani. Milioane de romani au dobandit deja experienta muncii in strainatate. Covarsitoarea majoritate a acestora sunt gata sa munceasca din greu pentru un venit decent. Cat timp ii mai alungam, pentru ca la noi sistemul este "eu ma fac ca muncesc, tu te faci ca ma platesti"?
Nu imi fac iluzii referitoare la cat de lesnicioasa va fi calea pentru adoptarea masurilor necesare de liberalizare a pietei muncii. Sunt inca suficient de multi cei care profita pe urma acestui sistem, iar politicienii nostri par sa aiba cu totul alta agenda. Dar tema trebuie abordata. Cu cat mai devreme, cu atat mai bine.

Eugen Radulescu este analist economic, fost presedinte al CEC, Raiffeisen Bank si fost director de politica monetara in cadrul BNR

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO