Mi-am propus o viziune economică asupra anului 2023, folosind o abordare de la mediul global spre România şi concentrarea pe principalele teme din economia României.
- Previziuni economice de creştere – o abordare de la global către România
Anul 2023 este un an al rezilienţei, al testării nivelului de recuperare post-pandemică dar şi al testării nivelului de acumulare şi construcţie solidă a economiilor naţionale post criza financiară globală din 2008-09.
La nivel global creşterea economică este aşteptată să scadă în 2023, fiind în jurul a 1,5%, datorată în mare parte principalelor economii, SUA şi China. Cu toate acestea economia chineză încetineşte ca urmare a încetinirii creşterii populaţiei dar şi ca rezultat al politicii zero-CoViD dusă de Partidul Comunist. O China mai slabă economic nu este neapărat o veste bună întrucât este producătorul global dar şi un mare consumator de materii prime şi carburanţi.
Este foarte puţin probabil ca conflictul din Ukraina să se stingă în acest an, ceea ce înseamnă presiune adiţională în economie din prisma energiei.
SUA va reuşi să evite o recesiune în 2023 întrucât piaţa muncii este încă foarte solidă iar inflaţia a rămas în continuare cu o singură cifră, 7,1% la noiembrie 2022, pentru ultima lună a anului 2023 fiind aşteptată o scădere până la 6,5% ca urmare a scăderii preţului petrolului. Fed-ul va continuă să mărească ratele de dobândă cu cel puţin 0,75 – 1 puncte procentuale ceea ce va menţine dolarul puternic în faţa euro. În plan politic, situaţia se va complica întrucât cel mai probabil preşedintele în exerciţiu, Joe Biden, îşi va anunţa candidatura pentru un nou mandat, în timp ce fostul său rival, fostul preşedinte Donald Trump, dă semne că va candida din nou. O probabilă punere sub acuzare a lui Donald Trump pentru evenimentele din ianuarie 2021 de la Capitoliu sau documentele decrete descoperite la Mar-a-Lago sau colaborarea cu ruşii în 2016 va complica şi mai tare spectrul politic.
Europa se va confrunta cu o aterizare brutală a economiei în acest an, cauza principală fiind criza din energie. Iarna 2022-2023 ne-a găsit cu depozitele de gaz pline prin prisma eforturilor SUA de livrare a gazelor lichefiate, a importurilor din Qatar şi Egipt dar şi cu ajutorul livrărilor ruseşti care au funcţionat până la jumătatea anului 2022. Temperaturile ridicate ale acestui sezon de iarnă au contribuit la relaxarea energetică. Cu toate acestea, iarna următoarea Europa se va confrunta cu dificultăţi în refacerea depozitelor de gaz prin prisma faptului că nu mai există livrări din Rusia dar şi a scumpirii gazelor lichefiate din SUA în condiţiile în care oferta nu va creşte. Banca Centrală Europeană are în continuare o misiune dificilă, creşterea ratelor de dobândă pentru a lupta cu inflaţia (9,2% în decembrie 2022 în zona euro), dar şi susţinerea statelor îndatorate prin achiziţia de titluri de stat – Italia. Comisia Europeană se aşteaptă la o creşterea economică anemică de 0,3% însă mă aştept ca această prognoză să fie una optimistă.
România ar putea trece mai bine de 2023, nu neapărat pentru că este un pol de stabilitate aşa cum se spunea în 2008, ci prin prisma faptului că 2023 este un an pre-electoral iar 2024 este un an super-electoral cu toate scrutinele de alegeri programate în anul care urmează. Cutuma politică este ca în ultimii doi ani de mandat să fie demarate investiţiile ceea ce va însemna antrenarea unor volume importante de bani în economie. Sursa fondurilor nu este doar bugetul naţional, destul de bine aşezat în ultimul an, ci şi sumele imense din PNRR şi cadrul bugetar european 2021-2027. Apropo de PNRR, sunt peste 6 miliarde de euro în BNR care aşteaptă să fie cheltuiţi.
O creştere economică de 3% în 2023 este pertinentă şi realistă în contextul în care există finanţare, atât publică cât şi privată, în economie.
- Inflaţia în România
Inflaţia cu care ne confruntăm nu are legătura cu o creşterea a veniturilor sau cu super-cererea despre care se vorbea în 2021 şi la începutul anului 2022. Creşterea de preţuri cu care ne confruntăm este rezultatul crizei energetice cu care Europa, implicit şi România se confruntă. Creşterea preţului la petrol, la gaze naturale şi la electricitate au antrenat creşteri de preţuri în producţie reflectate în ceea ce plăteşte consumatorul final. De asemenea, au existat şi rotunjiri ale marjelor de profit întrucât condiţiile economice au permis iar vânzările au continuat. În 2023, inflaţia în România va rămâne la niveluri elevate, în jurul valorii de 10%, scăderea fiind datorată efectelor de bază şi a scăderii treptate a cererii de consum.
Preţul petrolului a scăzut şi mă aştept să se mai reducă nesemnificativ odată cu scăderea activităţii economice. Preţul gazelor naturale a scăzut şi acesta la nivelul pre-război însă rămâne un semn de întrebare ce se va întâmpla în iarna următoare. Preţul electricităţii va rămâne ridicat întrucât nu sunt proiecte noi de producţie care să susţină o ofertă mai mare şi, deci, un preţ mai mic.
- Dobânzile şi cursul de schimb
BNR a dat semnalul că a încheiat ciclul de mărire al rate dobânzii de politică monetară. Lichiditatea în sistem s-a îmbunătăţit considerabil după octombrie 2022, ceea ce s-a văzut în scăderea dobânzilor ROBOR (7,48% la 3 luni) dar şi al împrumuturilor de succes ale Statului din ultimele trei luni, perioadă în care au reuşit să strângă aproape 20 miliarde de lei de la bănci.
O posibilă reducere a dobânzii BNR în 2023 este puţin probabilă la o inflaţie cu două cifre, însă vestea bună este re-aşezarea dobânzilor ROBOR, respectiv IRCC, spre un nivel mai sustenabil, în jurul a 6% ceea ce va conduce la revenirea încrederii consumatorilor pentru accesarea de credite bancare.
Cursul de schimb EUR-RON ar trebui să facă mişcare spre 5 lei pentru un euro în condiţiile în care dobânzile nu mai cresc iar inflaţia intră pe un trend descendent. Un curs de schimb de 5 lei pentru un euro în 2022 ar fi însemnat o inflaţie de peste 25%.
- Finanţele Statului. Pensii şi salarii.
Finanţele Statului arată destul de bine după anul 2022, cu un deficit bugetar care cel mai probabil nu va depăşi 5%, sub nivelul bugetat de 5,74% prin prisma condiţiilor precare de finanţare din cursul anului. Construcţia bugetului de Stat din 2023 pe un deficit de 4,4% este realistă şi se încadrează în linia de revenire sub 3% în 2024. În 2022 Statul a colectat cu 13 miliarde lei mai mult din TVA prin prisma creşterii preţurilor şi energiei şi peste 11 miliarde din supra-taxarea companiilor din energie, date aferente lunii noiembrie 2022.
Modificările de taxe şi impozite aduse mediului de afaceri în 2023 nu sunt benefice într-o perioadă economică complicată dar amplitudinea acestora nu este atât de mare pentru a contribui la semnificativ la o recesiune. De asemenea, transpunerea directivei europene de supra-taxare a profiturilor extraordinare din energie va aduce alţi bani în plus la buget. Rămâne clasica întrebare, cât de eficient va fi Statul în cheltuirea acestor bani.
Creşterea pensiilor cu 12,5% este de fapt o indexare la inflaţie. Adevărata şi serioasa discuţie despre pensii este reforma bazată pe contributivitate. Un prim pas a fost creşterea diferenţiată a pensiilor militare însă o reformă întru totul este necesară.
Creşterile de salarii de 10% din sectorul public sunt la fel o indexare cu inflaţia, şi în acest caz fiind necesară o diferenţiere bazată pe productivitate şi performanţă.
Închei prin a sintetiza modul în care apare o criză economică. Exceptând cauzele extraordinare, spre exemplu o pandemie, totul începe cu scăderea încrederii consumatorilor şi companiilor, urmată de anticipaţiile negative privind viitorul economiei. Se propagă apoi în consum mai mic al populaţiei şi reducerea investiţiilor companiilor. În momentul de faţă vedem o scădere a încrederii, rămâne să vedem în continuare evoluţia consumului şi investiţiilor.
Florin Andrei este analist financiar şi fost secretar de stat în Ministerul Finanţelor.
