Exista, in randul specialistilor, consens asupra faptului caexportul va fi motorul cresterii economiei romanesti in 2010. Deasemenea exista consens, in randul acelorasi specialisti inmacroeconomie, ca orice crestere generata de consum induce deficitesi deci nu e buna.
Exista insa o limita dincolo de care descurajarea consumului sepoate transforma exact in contrariul ei: incurajarea consumului dinimport si stagflatie.
Acest lucru se intampla cand prabusirea cererii locale duce ladisolutia lanturilor nationale de creare a valorii ("supplychains") prin care resursele locale sunt transformate in produsefinite avand ca destinatar consumatorul roman. Din acel momentconsumatorul roman nu se va aproviziona decat din import,producatorii locali prabusindu-se.
La concret, un exemplu asupra modului in care reactioneaza altiipentru a isi conserva supply chain-urile este edificator.
La inceputul crizei, conducerea Dacia era cel putin la fel depreocupata de modul in care isi poate sustine subfurnizorii, deobicei IMM-uri, pe cat era de propria supravietuire. Existaconstiinta ca daca unul din subfurnizorii importanti da faliment,productia Dacia va fi periclitata pentru cel putin un an. Inconsecinta, fabrica a inceput sa isi schimbe modelul de afaceri,mergand pana la a finanta in avans furnizorii locali aflati indificultate.
Asa functioneaza economia de piata moderna in care concurenta numai are loc la nivelul corporatiilor, ci ia forma luptei "supplychain versus supply chain".
Distrugerea lanturilor interne de creare de valoare genereazastagflatie.
Un exemplu concret, al unei fabrici romanesti de procesare degranule PVC (competitiva la nivel european), arata ca in momentulin care producatorul local, cat si cei cativa producatori de PVCdin Ungaria si Ucraina si-au intrerupt productia, granulele atrebuit sa fie aduse din Thailanda si SUA.
Costurile inputurilor au fost mult mai mari, iar discontinuitatilede productie au generat somaj. Extins la scara mai larga, aceastainseamna inflatie si somaj.
Este deja un truism faptul ca productia romaneasca este departe dea satisface cererea de consum interna si ca, incepand cu produselealimentare, in mare parte cererea interna se duce inimporturi.
Pe de alta parte, intrucat exporturile contribuie cu numai 30% laPIB, este evident ca nu poti avea crestere economica numai dinexporturi si ca sub o forma sau alta trebuie facut ceva pentru astimula consumul care se duce in productie interna.
Altfel spus, principala problema a economiei romanesti pentruperioada urmatoare va fi sa gaseasca mijloacele de stimulare de"supply chains", respectiv a unor sisteme organizate detransformare a resurselor locale in produse finite avand cadestinatar consumatorul roman si sa nu fie preocupata obsesiv dedrobul de sare al consumului.
In acest sens banii de la UE utilizati pentru ajutoare de stattrebuie sa aiba drept criteriu salvarea lanturilor de creare avalorii la nivel national si nu sa fie repartizati pe bazalanturilor de influenta.
Florin Pogonaru este presedintele AsociatieiOamenilor de Afaceri din Romania (AOAR)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
