Opinii

"Pe fruntea ta ce scrie, leul românesc sau leul ING?" Acum 10 ani avea loc cea mai tensionată săptămână de pe piaţa valutară. Isărescu acuza un atac asupra leului: trei bănci au încercat să inducă o criză de lichiditate pentru a creşte dobânzile. Dan Pascariu, Unicredit, replica: Îl rog pe domnul guvernator ca BNR să nu împuşte băncile pe la spate din greşeală

Autor: Cristian Hostiuc

23.10.2018, 19:59 7054

Exact acum 10 ani avea loc cea mai tensionată săptămână din istoria pieţei valutare din România, care a lăsat multe cicatrici şi resentimente care nu s-au închis şi nici nu s-au atenuat până astăzi şi de care toată lumea bancară îşi aduce aminte.

Trei bănci, cu trei dealeri au intrat în vizorul BNR ca fiind cele care accentuau tensiunile de pe piaţa valutară şi monetară. Cursul leu-euro era atacat, iar dobânzile la lei de pe piaţa interbancară au ajuns chiar şi la 300%, atunci când trebuiau închise poziţiile. BNR a luat decizii extreme, unele văzute şi făcute publice, altele doar povestite.

Ca să ţină cursul, BNR a apelat la măsuri neortodoxe, administrative şi chiar la ameninţări publice. „Este o iluzie că scapi de sub supravegherea BNR. Avem toate datele şi vedem toate intrările şi ieşirile. Este de datoria noastră să scoatem România din aceste crize”, a spus Isărescu în după-amiaza zilei de 22 octombrie, într-o conferinţă convocată pe loc şi unde iniţial guvernatorul nu trebuia să participe, ci doar Nicolae Cinteză, şeful supravegherii.

Şi acum ţin minte cum, cu două ore înainte de conferinţă, guvernatorul BNR mi-a spus: Pe fruntea ta ce scrie, leul românesc sau leul ING-ului?

Totul a pornit din săptămâna 13-19 octombrie 2008 când, pe fondul crizei financiare care se instalase în America, leul a intrat în colimatoriul pieţelor la fel ca şi toate celelalte monede din pieţele emergente. BNR încerca să ţină cât de cât situaţia sub control, respectiv să permită creşterea cursului, dar fără să inducă panică.

Cursul urcase de la 3,4 la 3,9 lei pentru un euro, era la un pas să atingă 4 lei, iar dealerii, în tensiunea zilelor de atunci, când criza cuprinsese toată lumea vedeau cursul să urce la 5 lei pentru un euro.

Pentru România care era expusă şi prizonieră finanţărilor şi creditelor în valută ar fi fost un dezastru ca euro să ajungă la 5 lei. În 2008, 70% dintre împrumuturile acordate în România, atât companiilor cât şi persoanelor fizice, erau în euro şi doar 30% în lei (acum, situaţia este exact inversă).

Clienţii, dealerii, şi cei care mizau pe creşterea cursului puneau presiune în piaţa valutară. De partea cealaltă, BNR, care dacă ar fi folosit rezerva valutară, s-ar fi împuşcat singură în cap, a decis să folosească ca instrument de apărare absorbţia leilor din piaţă, care ar fi redus din puterea de atac.

Absorbţia leilor, care erau folosiţi în achiziţia de euro, a dus la creşterea dobânzilor la lei şi la explozia pieţei interbancare. Ca să închidă poziţiile lor şi ale clienţilor, băncile au început să plătească oricât pentru lei, împingând astfel ratele dincolo de dobânda Lombard, de penalizare a BNR care era de 14,5%.

Isărescu a spus atunci: „Dacă ai acces la 14,25% care este motivul pentru care împingi dobânda la 40-60%?”. Şi a adăugat: „Este de neînţeles ceea ce fac ei. S-a eşuat pe un atac pe leu în mod evident şi se încearcă mascarea acestor pierderi pe imaginea unei crize de lichiditate care nu există”.

Guvernatorul nu a menţionat numele băncilor vizate, dar a precizat că oficiali ai acestora au dat declaraţii în presă, „inclusiv în Ziarul Financiar” şi la televizor, invocând criza de lichiditate. „Crearea unei panici este rea-voinţă...compromit o piaţă şi un sistem”.

BNR nu a confirmat niciodată oficial numele băncilor şi nici ale trezorerierilor implicaţi sau vizaţi. Fără să existe o confirmare oficială, cele trei bănci ar fi fost: ING, Bancpost, UniCredit. Numele celor trei dealeri au fost: Florin Cîţu, ING (actualmente senator PNL) Lucian Isar, Bancpost (care a ajuns ulterior cel mai mare critic al BNR şi al guvernatorului) şi Bogdan Mihoc, UniCredit (şeful dealerilor din piaţă şi cel care a dat un email în care le spunea participanţilor la piaţă să coteze corect).

În discuţii ulterioare cu managementul băncilor unde lucrau, Lucian Isar şi Bogdan Mihoc au plecat din sistemul bancar, Florin Cîţu a rămas, fiind susţinut de Mişu Negriţoiu, şeful ING la vremea respectivă.

Consiliul Concurenţei a efectuat ulterior o cercetare pe tema emailului dat de Bogdan Mihoc, dar nu a găsit nimic care să ateste că a fost o înţelegere între bănci şi dealeri pentru a creşte dobânzile.

Acele zile de acum 10 ani au fost extrem de tensionate, iar declaraţiile de atunci ale şefilor de bănci stau mărturie.

Robert Rekkers, directorul general de atunci al Băncii Transilvania, spunea: Este o situaţie extrem de dificilă pentru toată lumea. Aşteptăm măsuri şi o politică mai clară din partea BNR. Dobânzile sunt sus, este o anumită lipsă de lei. Jucătorii sunt toţi în această situaţie.

Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank şi preşedintele de atunci al ARB, a spus: Îmi pare rău că poate din sângăcia unor bănci sau a unor declaraţii s-a creat un fel de tensiune între sistemul bancar şi opinia publică. Nu este ceea ce ne trebuie acum. Nu este intenţia noastră să ne batem joc de clienţi.

Cea mai dură replică a oferit-o Dan Pascariu, preşedintele boardului UniCredit - Ţiriac Bank: Îl asigur pe domnul guvernator că băncile vor avea grijă să nu-şi tragă un glonţ în picior, însă în acelaşi timp îl rog ca BNR să nu împuşte băncile pe la spate din greşeală.

Pentru că dobânzile de pe piaţa interbancară au luat-o razna, iar Roborul ajunsese să depăşească 50%, iar clienţii băncilor cu credite în lei intraseră în panică BNR a luat joi, 23 octombrie 2008, o decizie fără precedent: a plafonat valoarea Robor la un nivel legat de rata proprie de intervenţie.

„În cazul în care nivelul ratei dobânzii Robor, depăşeşte cu mai mult de 25% nivelul ratei dobânzii pentru facilitatea de credit a BNR, Banca Centrală poate suspenda temporar publicarea indicilor Robid/Robor, calculaţi pe baza cotaţiilor băncilor participante”, a hotărât BNR.

La vremea respectivă, dobânda oficială a BNR era de 10,5%, iar dobânda de penalizare era de 14,25%.

În anii care au urmat, modul neortodox în care a acţionat BNR a fost destul de criticat, lui Isărescu şi Băncii Centrale punându-li-se în cârcă criza şi prăbuşirea economică care a urmat în 2009 şi în anii următori. La începutul lui 2009, cursul a urcat la 4,2-4,3 lei, dobânzile la lei au scăzut greu, România s-a împrumutat la FMI de 20 de miliarde de euro, iar economia, de la un plus de 7% în 2008, a ajuns la un minus de 7% în 2009. Băncile au redus finanţările către companii, iar România în ansamblu s-a confruntat cu retrageri de finanţări externe, care nu putea fi acoperite intern.

Dacă BNR a reuşit să ţină cursul la 4,2-4,3 pentru un euro, guvernul Boc a fost nevoit să taie salariile la stat cu 25% în mai 2010, pentru a echilibra bugetul şi a menţine România în limite acceptabile din punctul de vedere al dobânzilor externe.

De-a lungul anilor, oficialii BNR au încercat să explice deciziile luate, dar cicatricile nu s-au închis nici până acum.

Deşi la vremea respectivă Mişu Negriţoiu, care conducea ING, se situa de partea criticilor, în 2018, într-o emisiune ZF Live el a declarat: Acum l-am înţeles pe guvernator, ce a făcut şi de ce a făcut, mai ales că şi eu în calitate de preşedinte al ASF m-am confruntat cu crize publice (creşterea preţurilor la RCA) şi trebuia să iau decizii.

 
 
 
 

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO