S-a facut mult zgomot in presa in ultima perioada pe tema fuziunii a doua mari grupuri financiare europene. Aceste informatii nu au fost insa confirmate oficial. Dar dincolo de aceste speculatii, fuziunile si achizitiile din industria financiar-bancara europeana par sa capete o noua dinamica. La 10 ani dupa o criza ce a zguduit din temelii si remodelat finantele mondiale, bancile incep sa-si puna din nou probleme existentiale. Un fenomen rar de un deceniu incoace capata o alta magnitudine in aceste zile. Fuziunile si achizitiile vor marca spiritele sistemului bancar european in urmatoarele luni, dupa multi ani de liniste. Se observa deja nasterea unei orientari generale de concentrare a capitalurilor.
Dar care sunt explicatiile acestor tendinte? De unde apare acest fenomen? Ce “valuri” au transformat grupurile financiar-bancare ale Europei ultimilor ani? A venit oare momentul sa se creeze banci gigant in Uniunea Europeana, ca sa se poata tine piept mastodontilor americani sau chinezi? Ce alte banci mai pot sa apara in joc? Ce impact vor avea aceste transformari asupra sistemului bancar din Romania?
Raspunsurile la aceste intrebari au la baza in primul rand explicatii de ordin statistic. Conform studiilor, fuziunile si achizitiile de banci in Europa se sprijina pe o anumita ciclicitate. Se observa astfel ca “mariajele” din sectorul bancar au loc in general in perioada de prosperitate economica. Ponderea lor scade insa drastic in timp de criza, ceea ce este dealtfel explicabil. Dupa criza financiara din 2007-2008, nimeni nu a mai dorit sa accepte ideea ca bancile sa poata sa destabilizeze economia la scara planetara. S-au luat astfel ca prime masuri consolidarea fondurilor proprii si a rezervelor de lichiditati ale bancilor. Sunt transformate modelele de business si mai bine reglementate practicile comerciale sau cele legate de remuneratie. Efectivele departamentelor de Conformitate (Compliance) au crescut, in vederea monitorizarii modului cum sunt respectate ad-literam reglementarile. Mai mult decat atat, in cadrul unui raport al G30, grup de reflectie planetara al regulatorilor si bancherilor centrali, bancherii comerciali sunt “chemati la ordin” si rugati sa-si revada principiile de a face business. Astfel, conform expertilor, slabele fundamente culturale ale bancilor au stat la baza aparitiei crizei financiare […]. Metodele de lucru nesanatoase au antrenat pierderea de incredere a clientilor si costuri sociale enorme. Reinstaurarea increderii a devenit deci o necesitate. Pentru aceasta, multe din marile grupuri financiare europene s-au inspirat din Raportul G30 si s-au asigurat ca s-a facut totul pentru ca noile principii de a face afaceri vor fi insusite pana la cel mai de jos nivel.
Dar nu a fost suficient, pentru ca, de la o vreme banii incep sa aiba “miros” la scara planetara, iar bancile europene au platit mult pentru acest lucru. Autoritatile judiciare ale marilor puteri occidentale incep sa se puna de acord pentru a face anchete comune in vederea impunerii de sanctiuni marilor corporatii financiare ce nu respecta regulile. Monitorizarea se face intr-un mod foarte minutios. Acest fenomen reprezinta deja un avertisment major. Peste tot, din Europa pana in Statele Unite, urmele banilor operati de marile grupuri financiar-bancare sunt analizate “cu lupa”. Conform unor studii foarte credibile, primele 20 de banci din lume au fost condamnate sa plateasca amenzi intre 2012 si 2016 de peste 200 de miliarde de euro (Mai mult decat PIB-ul actual al Romaniei!) pentru a fi achitate in scandaluri indoielnice, nerespectarea sau ocolirea embargourilor americane impuse Iranului, Cubei sau Sudanului. Dincolo de aceste cauze, amenzile au sanctionat si comportamentele echipelor unor banci europene, care, conform unor surse oficiale de peste Ocean, ar fi facut eforturi pentru disimularea tranzactiilor interzise si inselarea autoritatilor americane. Razboiul comercial dintre Uniunea Europeana si Statele Unite, “oficializat” in acest moment, exista de ceva vreme in industria financiar-bancara.
Perioada ce a urmat crizei din 2007-2008 a incetinit foarte mult fenomenul de concentrare a capitalurilor bancare si pentru ca regulatorii au impus noi reguli prudentiale. Cresterea semnificativa a necesarului de fonduri proprii solicitata bancilor prin acordul Basel III a limitat in mod considerabil posibilitatea ca insititutiile financiar-bancare sa-si utilizeze propriul capital pentru fuziuni-achizitii. Dar constrangerile nu s-au oprit aici. Mai trebuie adaugate, pe de o parte, nivelul foarte scazut al dobanzilor impus de Banca Centrala Europeana, ce a redus considerabil marjele bancilor, inclusiv pentru operatiunile efectuate pe pietele financiare si, pe de alta parte, controalele foarte stricte ale Comisiei Europene privind concentrarile de capital.
Lucrurile par sa evolueze insa. Mai intai la nivelul regulatorilor, care dupa ce au trait in ultimii ani emotiile «too big to fail» (“prea mare pentru a esua”), vad acum cu un ochi bun aparitia unor noi colosi financiari la nivel european. “Avem nevoie de mai multe aliante si apropieri intre banci. […] As dori sa vad fuziuni in urmatoarele 12 luni. Sunt o persoana optimista” declara la sfarsitul anului trecut Danièle Nouy, Presedinta Consiliului de Supraveghere a Bancii Centrale Europene si a Mecanismului Unic de Supraveghere in cadrul unui eveniment. Acest comentariu nu a fost deloc trecut cu vederea de analisti, pentru ca el reflecta vointa autoritatilor de supraveghere de a incuraja, prin fuziuni si achizitii, emergenta unor mari institutii financiare paneuropene, intr-un context in care marile banci au in momentul de fata o “baza nationala” (BNP Paribas si Société Générale in Franta, UniCredit in Italia, Banco Santander in Spania, DeutscheBank in Germania, RaboBank in Olanda, Raiffeisen si Erste in Austria…). Chiar daca potentialele noi fuziuni se pot inscrie intr-o logica de concentrare a capitalului bancar la nivel european, se va pune in continuare problema riscului sistemic ce ar putea fi generat de aparitia acestor noi giganti. Noile concentrari de capital la nivel european nu se vor realiza insa de pe o zi pe alta. Ele se vor efectua treptat si regulatorii vor avea timp sa faca analize si sa se pozitioneze in consecinta.
Apoi, la nivelul actionarilor bancilor, care, pentru a-si rentabiliza investitiile, doresc ca acestea sa fie mai solide. Luptatorii de la categoria “grea” vor trebui sa se miste daca doresc sa nu le-o ia inainte cei din categoria “mijlocie” sau “usoara”... Uniunea Europeana are nevoie de banci care sa aiba capacitatea de a concura cu marii actori americani sau chinezi. Si nu in ultimul rand, la nivelul conducatorilor grupurilor financiar-bancare, care isi doresc ca entitatile pe care le coordoneaza sa devina si mai mari pentru a face fata competitorilor aparuti din tarile emergente, lumea digitala, Fintech sau GAFA (Google, Apple, Facebook, Amazon).
Circula informatii legate de mai multe viitoare potentiale concentrari de capital. Mari proiecte de fuziuni se anunta in Germania, intre Deutsche Bank si Commerzbank, ce sunt in permanente restructurari. Cele doua mari banci germane vor trebui sa gaseasca o solutie de alianta mai devreme sau mai tarziu, daca nu doresc sa devina tinta unui “pradator”. Aceeasi problema se pune si in Regatul Unit, unde Barclays ar intentiona sa se apropie de alti mari actori, precum Standard Chartered. Sunt mentionate si veleitatile BNP Paribas sau Crédit Agricole asupra bancii germane Commerzbank. De curand s-a vorbit despre apropierea potentiala (neconfirmata oficial) dintre UniCredit si Société Générale. Ramane de vazut si ce se va concretiza. Cresterea populismului si volatilitatea vietii internationale actuale nu vor face insa din aceste proiecte demersuri simple.
Ce impact ar putea avea aceste potentiale fuziuni asupra peisajului bancar din Romania? In primul rand, cred ca daca vor fuziona grupurile-mama a doua banci majore de pe piata romaneasca, una din filialele din Romania ale noului grup financiar va fi vanduta catre un tert. Fara a face speculatii legate de numele bancilor in cauza, cred ca merita sa ne intrebam cine vor fi noii actori care vor aparea pe piata in aceste conditii. Va fi o sansa de utilizat si de catre bancile romanesti sau chiar de catre Statul Roman. Putinele banci cu capital autohton de la noi, daca vor dori sa joace un rol important in aceasta dinamica de concentrare a capitalului la nivel european, vor fi nevoite sa ia in calcul mai multe ipoteze:
- fuziuni pe plan local acompaniate de dezvoltare prin crestere organica sau externa la nivel international;
- integrarea intr-un mare grup european prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni;
- aliante sau fuziuni cu alte banci de talie similara din Uniunea Europeana sau din regiune pentru crearea de entitati transnationale.
« Sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimica. », aceasta fraza din Caragiale ce a caracterizat piata de fuziuni-achizitii din sistemul bancar european al ultimilor 10 ani pare sa-si piarda din semnificatie in ultima perioada. Sunt suficiente elemente ce ma fac sa cred ca geografia capitalului bancar european va evolua in urmatorii ani. Aceste schimbari pot fi si o excelenta oportunitate pentru capitalul bancar romanesc. Este timpul sa aratam o ambitie internationala. Fara aceasta ambitie nu vom mai rezista nici pe plan local.
Florin Luca, Chief Economist CEC Bank
