Comentând rezultatul alegerilor, premeriul Dacian Cioloş spune că şi-ar fi dorit ca mai mulţi tineri să iasă la vot.
Din 18,9 milioane de alegători numai 7,2 milioane au mers la vot, adică o prezenţă de 39,49%.
Comparativ cu ţările din vest, cu economii aşezate, cu sisteme politice tradiţionale, România se încadrează în procentul de prezenţă la vot, deci nu am avea de ce să ne plângem de lipsă de spirit civic.
De ce nu au votat mai mulţi oameni, poate mai mulţi tineri? Este România deja o ţară super democratică, unde nu mai este nimic de făcut? A ajuns România să aibă o super economie, astfel încât lucrurile să meargă de la sine, iar românii să voteze conform tradiţiei din familie? Nu mai este nimic de făcut pe scena politică şi în economie?
Din punct de vedere economic, o bună parte din tineri, din noua generaţie millenials, nu ar fi avut de ce să iasă la vot. Trăiesc prea bine pentru a protesta prin vot pentru condiţiile din economie.
Ei, în special în marile oraşe, nu se confruntă cu lipsa joburilor, ci dimpotrivă, companiile fug după ei, oferindu-le cele mai bune condiţii.
Ei nu au problema salariului minim, pentru că salariul lor este dublu, dacă nu chiar triplu.
Ei nu au problema taxelor pe muncă, pentru că angajatorul le plăteşte tot, negocierea făcându-se la salariul net. Deci le este indiferent dacă taxele pe muncă reprezintă 80% din salariul net sau 40% sau 120%.
Ei nu au problema vizelor sau a plecării peste hotare când vor ei, aşa cum se întâmpla în anii 90. Cel puţin o dată pe lună, pleacă într-un city-break în afară cu low-cost-ul.
Nu au problema hainelor, respectiv preţul hainelor. Apariţia în România a marilor reţele de magazine din afară a adus cele mai noi tendinţe de modă la preţuri mici.
Nu au problema mâncării, pentru că apariţia supermarketurilor la orice colţ a pus presiune pe preţuri.
Nu mai au problema unde să stea sau a contractării unui credit pentru locuinţă. Programul “Prima Casă” a schimbat mult piaţa, cu o rată de 200-250 euro/lună(1000-1250 de lei) poţi să-ţi iei un apartament într-un oraş mare.
Boom-ul cafenelelor în orice oraş a adus şi zonele de socializare la preţ scăzut. Poţi să tragi de o apă plată şi un cappuccino cel puţin o oră la o masă, dacă nu chiar mai mult.
Foarte mulţi dintre cei care au intrat în câmpul muncii după anul 2003, când a fost boom-ul investiţiilor străine, au prins un job bun într-o multinatională şi nu s-au mai gândit să devină antreprenori. Problema unei maşini a fost rezolvată de către compania unde a devenit angajat, iar sălile de fitness şi clinicile private sunt un dat în pachetul salarial.
Deci nu au problema mediului de afaceri, nu se confruntă cu plata salariilor, a taxelor pe salarii, a TVA-ului şi a accizelor.
Reducerea TVA de la 24% la 20% pentru toate produsele şi la 9% pentru cele alimentare nu a însemnat pentru ei o chestiune existenţială, unde fiecare leu se socoteşte la finalul zilei.
Nu au problema ANAF-ului, a taxelor neplătite, aceasta fiind o chestiune a patronilor.
Nu sunt prea mulţi care vor să devină patroni, pentru că ştiu cât de greu este, de la prietenii lor şi nici nu au o idee genială care să le facă loc în piaţa de “ieri” şi ei doar să numere banii.
Singurele probleme pe care le au sunt legate de traficul din Bucureşti, Cluj, Timişoara, etc.(nu sunt suficiente benzi de circulaţie, că oraşul este vechi) şi de lipsa autostrăzii către munte, pentru finalul de săptămână, lipsa unei autostrăzi peste munţi, Piteşti-Sibiu pentru a ajunge mai repede la schi sau în Occident, sau lipsa unei autostăzi Bucureşti-Sofia pentru a ajunge mai repede vara în Grecia.
Din punct de vedere politic, plagiatul lui Ponta este mai important decât corupţia sau devalizarea administrativă din oraşul lor. Atâta timp cât Ponta este pedepsit, nu are nicio importanţă că resursele publice, alocate pentru educaţie, sănătate, infrastructură sunt devalizate în fiecare zi, chiar cu DNA-ul în spate. Să fure, dar să facă şi ceva!
Având în vedere aceste lucruri, tinerii nu s-au dus la vot pentru că nu au avut pentru ce să lupte, nu au avut nimic de pierdut, nu sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, deci nu contează cât este el, nu contează taxele şi birocraţia fiscală, pentru că nu sunt antreprenori şi nici nu vor să fie. Şi nici nu au ieşit încă la pensie, deci nu ştiu câţi bani vor primi, deci încă nu ştiu dacă punctul de pensie le sunt suficient sau nu pentru traiul zilnic.
Pentru cei care au contat aceste lucruri, au ieşit la vot.
