Adrian Rus, Partener, Liderul Departamentului de Preţuri de Transfer şi Georgiana Bizdrigheanu, Manager, Asistenţă fiscală şi juridică, EY România dau informaţii despre ghidul OCDE cu privire la preţurile de transfer şi consiliază companiile cu privire la măsurile luate.
Condiţiile economice unice provocate de pandemie au creat multinaţionalelor probleme practice în aplicarea principiului preţului de piaţă, esenţial în domeniul preţurilor de transfer, forţându-le să aibă măsuri de răspuns total atipice, dacă le raportăm la ceea ce spun reglementările. Motivul - regulile au fost întocmite pentru un mediu economic predictibil, care a lipsit, însă, în 2020. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), una dintre instituţiile cu un important cuvânt de spus în zona preţurilor de transfer, a venit luna aceasta, la finalul a peste o jumătate de an de dezbateri, cu un ghid, care nu cuprinde reguli noi, ci doar îndeamnă autorităţile fiscale să dea dovadă de flexibilitate în analizele de preţuri de transfer, oferind repere pentru patru puncte cheie în realizarea unei analize economice adecvate a preţului de piaţă.
Preţurile de transfer sunt preţurile la care se fac tranzacţiile între companiile părţi ale aceluiaşi grup, numite părţi afiliate. Potrivit reglementărilor, tranzacţia între părţile afiliate trebuie să fie încheiată la un preţ de piaţă, ca şi cum ar fi fost încheiată între părţi independente, în condiţii economice comparabile. Dacă preţul tranzacţiei între afiliaţi nu este în ”intervalul de piaţă”, se consideră că profiturile obţinute de părţi în urma tranzacţiei nu sunt corect reflectate, afectând astfel impozitele şi taxele plătite.
De cele mai multe ori, acest lucru se traduce prin ajustări ale profiturilor companiilor, efectuate de autorităţile fiscale. Există mai multe metode prin care autorităţile fiscale din fiecare stat pot stabili dacă multinaţionalele au respectat preţul de piaţă. Una dintre ele, de pildă, care se bazează pe stabilirea preţurilor pe baza datelor istorice, în mod evident, nu ar funcţiona în 2020. Astfel, încă din martie, companiile au simţit nevoia unor îndrumări, care să le explice cum pot face analiza preţurilor la care tranzacţionează cu afiliaţii. La fel şi autorităţile fiscale, pentru a vedea cum pot analiza documentaţia pusă la dispoziţie de companii.
Acum, Ghidul OCDE vine să satisfacă această nevoie, nu prin inventarea unor reguli noi, ci prin flexibilizarea celor existente în contextul economic actual. Cuvântul OCDE are greutate, deoarece se adresează celor 137 de state membre – jurisdicţii, oferind în acest fel predictibilitate grupurilor, susţinându-le în disputele cu autorităţile fiscale locale şi unificând diverse abordări.
Impactul economic suferit de companii variază foarte mult în funcţie de economii, industrii şi companii, şi reprezintă un factor cheie ce trebuie luat în considerare atunci când se interpretează recomandările emise de OCDE , care abordează patru arii prioritare: analiza comparabilităţii; alocarea pierderilor şi alocarea costurilor specifice COVID-19; programe de asistenţă guvernamentală şi acorduri de preţ în avans („APA”).
Analiza comparabilităţii. Ghidul stabileşte că multinaţionalele pot folosi în determinarea preţului de transfer orice tip de informaţii disponibile public cu privire la efectul COVID-19 asupra afacerii, industriei şi tranzacţiei controlate, dacă sunt relevante pentru a demonstra conformitatea cu principiul preţului de piaţă. Cele mai fiabile informaţii de utilizat într-o analiză de comparabilitate sunt cele referitoare la condiţiile în care s-au desfăşurat tranzacţii necontrolate comparabile în aceeaşi perioadă cu tranzacţia controlată. Cu toate acestea, companiile vor întâmpina dificultăţi în testarea preţurilor de transfer aplicate în anul 2020, atunci când se utilizează metode bazate pe date istorice (cum ar fi metoda marjei nete), din cauza disponibilităţii datelor în bazele de date comerciale abia în a doua parte a anului 2021, caz în care pot fi necesare ajustări de comparabilitate.
Alocarea pierderilor şi alocarea costurilor specifice COVID-19. Multe grupuri de întreprinderi multinaţionale au suferit pierderi din cauza unei scăderi a cererii, incapacităţii de a obţine sau furniza produse sau servicii sau ca urmare a unor costuri operaţionale excepţionale, nerecurente. Pentru aceste companii, modul în care politicile lor de preţuri de transfer alocă efectiv astfel de pierderi şi costurile specifice COVID-19 între entităţile asociate este deosebit de important, pentru că de felul în care se va face această alocare vor fi afectate profiturile sau pierderile rezultate din tranzacţie.
Sunt, de asemenea, companii pentru care pandemia a dus la reducerea sau eliminarea anumitor costuri care erau suportate în mod uzual înainte. OCDE recomandă companiilor să aibă documentaţie suport din care să rezulte dacă companiile independente în circumstanţe comparabile şi-ar fi revizuit contractele sau relaţiile comerciale existente, în caz contrar orice modificare a contractelor intra-grup existente şi / sau a relaţiilor comerciale între părţile asociate ar putea fi considerată contrară principiul preţului de piaţă.
Programe de asistenţă guvernamentală. Guvernele au acordat, cum ştim, asistenţă companiilor pentru a gestiona impactul declinului activităţii comerciale şi al angajaţilor, acţiuni locale şi deloc unitare. Tocmai disponibilitatea, substanţa, durata şi preluarea acestor programe guvernamentale pot avea implicaţii asupra preţurilor de transfer, indiferent dacă asistenţa guvernamentală este acordată direct unui membru al unui grup de întreprinderi multinaţionale sau este pusă la dispoziţia companiilor independente de pe piaţa în care activează un grup de întreprinderi (afectând astfel companiile angajate în tranzacţii potenţial comparabile).
Este important de determinat dacă ajutoarele au avut un impact asupra tranzacţiilor intra-grup ori a tranzacţiilor comparabile dintre companii independente şi în ce măsură influenţează caracteristicile economice relevante ale tranzacţiei analizate şi implicit preţurile de transfer aplicate. Pentru a identifica comparabile cât mai adecvate pentru analiza comparabilităţii, cea mai fiabilă abordare de avut în vedere este raportarea, acolo unde este posibil, la date referitoare la tranzacţii necontrolate comparabile pe aceeaşi piaţă geografică sau una similară în care operează companiile independente care îndeplinesc funcţii similare, îşi asumă riscuri similare şi utilizează active similare.
Acordurile de preţ în avans. Companiile sunt încurajate să fie transparente şi să colaboreze în timp util cu administraţiile fiscale relevante. Acordurile existente trebuie respectate, precum şi termenii agreaţi, în afara cazurilor care au condus la anularea sau revizuirea lor. Întrucât criza economică nu a avut acelaşi impact asupra tuturor statelor industriilor sau companiilor, este imperativ necesar să fie efectuată o analiză pentru fiecare caz în parte. În cazul în care sunt încălcate prezumţiile critice ale unui acord de preţ în avans, companiile vor trebui să colecteze şi să furnizeze administraţiilor fiscale documentaţia justificativă relevantă. În urma consultărilor cu administraţia fiscală, dacă au fost încălcate prezumţiile critice ale acordului, acestea pot decide:
- Revizuirea acordului: atunci când au avut loc modificări materiale ale condiţiilor prevăzute în acord ca şi prezumţii critice, iar administraţia fiscală şi compania agreează modul de revizuire al acordului - în acest caz, acordul este în vigoare şi continuă având în vedere termenii agreaţi în urma revizuirii;
- Anularea acordului: atunci când fie (i) există o încălcare semnificativă a prezumţiilor critice din acord ca urmare a unei schimbări a circumstanţelor economice sau (ii) contribuabilul nu a respectat termenii şi condiţiile acordului - în acest caz, acordul îşi încetează valabilitatea la momentul anulării;
- Revocarea acordului: atunci când i) există o denaturare, greşeală sau omisiune care a fost atribuibilă neglijării, dezinteresului sau neîndeplinirii obligaţiilor unui contribuabil la depunerea unei cereri, a rapoartelor anuale sau a altor documente justificative sau la furnizarea oricăror informaţii conexe sau (ii) contribuabilul participant (sau contribuabilii) nu respectă un termen sau o condiţie fundamentală a acordului – în acest caz, se consideră că acordul nu a fost niciodată încheiat.
În situaţiile în care contribuabilii şi administraţiile fiscale negociază în prezent un acord de preţ în avans care este destinat să acopere exerciţiul financiar 2020, toate părţile sunt încurajate să adopte o abordare flexibilă şi colaborativă pentru a stabili cum să ia în considerare condiţiile economice actuale, cum ar fi încheierea unor acorduri diferite pentru perioada afectată de pandemia COVID-19 şi perioada post-COVID.
În concluzie, trebuie avut în vedere că aceste recomandări nu reprezintă o extindere sau revizuire a Liniilor directoare OCDE privind preţurile de transfer, ci trebuie aplicate luând în considerare prevederile deja existente relevante pentru fiecare caz în parte. Astfel, nefiind încorporate în Liniile directoare OCDE, ele nu vor fi direct aplicabile în legislaţia naţională a multor ţări, inclusiv în România. Cu toate acestea, este important ca recomandările să fie luate în considerare atât de contribuabilii ce operează în România, cât şi de autorităţile fiscale române în analizele de preţuri de transfer, inclusiv în privinţa acordurilor de preţuri de transfer încheiate sau care urmează să fie încheiate cu ANAF. Este extrem de important nu doar ca impactul suferit să fie analizat şi documentat de companiile asociate, dar şi ca autorităţile fiscale să considere care sunt cele mai importante riscuri cu care se confruntă acestea şi modalităţile în care s-ar fi confruntat cu aceste riscuri societăţi independente, luând în calcul în mod realist opţiunile aflate la dispoziţia lor.
