Pentru guvernul Ponta şi oamenii din jurul lui rezultatele economiei din trimestrul al doilea - plus 0,1% faţă de trim. I, plus 3,2% faţă de T 2 2014, plus 3,7% S1 2015 faţă de S1 2014 pe seriile brute - reprezintă un motiv de a deschide o nouă sticlă de şampanie.
Economia românească continuă să crească trimestru de trimestru şi după cum spune Ioana Petrescu, fostul ministru de finanţe al premierului Victor Ponta, cifrele „arată clar că nu restul Europei trage România în sus, ci ne-am ridicat pe noi înşine din recesiunea 2009-2012. Eforturile celor din ţară dublate de politicile publice, ţintite atent către componentele PIB-ului, au dus la aceste performanţe“.
Ce nu se spune este că avântul economiei a încetinit în trimestrul al doilea, de la 4,3% în T1 la 3,2%, scădere care a venit pe neaşteptate şi este destul de drastică. Analiştii, care estimaseră pentru T2 o dinamică anuală a PIB de peste 4,7%, încearcă să-şi dea seama de unde a venit această scădere destul de drastică, în condiţiile în care consumul a continuat să crească, T2 prinzând şi o lună din reducerea TVA la alimente de la 24% la 9%, iar construcţiile au marcat un ritm de creştere de peste 10%. Ritmul de creştere în industrie s-a redus, dar nu a intrat pe minus.
În aceste condiţii, investiţiile statului în infrastructură, care sunt pe minus, pot avea o scădere atât de mare încât să taie din avântul economiei?
Problema nu este că analiştii au fost optimişti în privinţa evoluţiei economiei în T2, ci că guvernul Ponta şi-a trecut în buget investiţii totale de peste 40 mld. de lei, pe care însă nu le realizează, ceea ce mănâncă din creşterea economică.
În momentul în care guvernul trece miliarde de lei în buget pentru investiţii, toată lumea crede şi se aşteaptă ca acestea să fie făcute, astfel încât să susţină economia şi în special companiile româneşti. Bucureştiul plus alte 10-15 oraşe sunt susţinute de investiţiile private. Pentru celelalte 25-30 de judeţe investiţiile statului sunt baza.
Guvernul Ponta pune cifrele bune pe tablă, susţinând că această creştere economică îi aparţine, aşa cum recesiunea din 2009-2012 le-a aparţinut lui Băsescu şi PDL-ului.
Este adevărat că o parte din măsuri au susţinut economia - reducerea CAS, reducerea TVA, creşterea salariului minim, scutirea pe profitul reinvestit -, dar activitatea ulterioară, efectivă - investiţiile private, construcţiile şi consumul - au făcut-o companiile sau populaţia. Guvernul nu şi-a făcut şi propriul lui job, acela de a fi cel mai mare investitor în economie şi în realitate, nu numai în cifrele din buget.
Guvernul, ca o companie, nu-şi execută bugetul, taie din cheltuieli şi raportează profit. Pentru că face acest lucru trimestru de trimestru, tot trimestru la trimestru creşterea economică se va reduce.
Economia creşte în ultimii ani din aceste măsuri, dar care se vor epuiza.
Trimestrele III şi IV vor trăi din scăderea TVA la alimente, care ar putea fi însă afectată de seceta din agricultură.
Investiţiile private cresc destul de încet, iar acest lucru se vede din ritmul foarte lent de creştere a creditării pentru companii. Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale a lăsat un surplus de cash companiilor, care mai mult şi-au plătit din credite în loc să facă o nouă investiţie. Multinaţionalele produc cash suficient din activitatea lor curentă şi apelează mai puţin la credite. Iar în privinţa investiţiilor, multinaţionalele mai mult preferă să stea să se uite cum merge economia românească, decât să se apuce de noi proiecte. De altfel, multe pieţe sunt într-o perioadă de consolidare, respectiv companiile îşi conservă ce au şi nimeni nu vrea să câştige cotă pe piaţă cu riscul unor investiţii mai mari.
Starea de stagnare a investiţiilor şi faptul că economia trăieşte din consum se vede în angajări, în locuri de muncă. În condiţiile în care, după cum spune Ioana Petrescu, economia creşte de la trimestru la trimestru, cu un ritm ce ne situează în fruntea Europei ( în T2 suntem pe locul 2 după Cehia), numărul de noi locuri de muncă create de abia se apropie de 100.000 după 4 luni din an, din care aproape jumătate sunt locuri de muncă temporare, care azi pot să fie şi mâine dispar, dacă pică o investiţie.
În condiţiile în care costurile finanţării investiţiilor sunt la minim, băncile stau pe un munte de lichidităţi, reducerile fiscale operează, Europa este pe plus, nu pe minus, economia românească creează atât de puţine locuri de muncă, ceva nu merge.
Un motor este gripat, nimeni nu se uită la el, că mai poate merge câţiva kilometri (un an până la alegeri), dar riscă să afecteze şi celelalte motoare care, inevitabil, vor obosi după ce au fost turate din plin ca să ţină maşina cu 100 km/h.
Guvernul deschide o nouă sticlă de şampanie, iar ceilalţi deschid un nou bidon de Noroc, Albacher, Neumarkt. O bere la sticlă se bea numai în ziua de salariu.
