Tranzacţiile imobiliare au scăzut cu cel puţin 30%, cererea de credite a scăzut accelerat şi chiar dacă băncile vor să dea credite nu prea există cerere, noile dezvoltări imobiliare au scăzut, vânzările firmelor de materiale de construcţii au scăzut, vânzările de electrocasnice mari – frigidere, televizoare, maşini de spălat – au scăzut pentru că vânzările de apartamente au scăzut, vânzările de mobilă au scăzut, încasările statului din acest lanţ important din economie au scăzut, ceea ce se reflectă în tensiunea actuală a bugetului.
Creşterea dobânzilor la creditele ipotecare/imobiliare (la un IRCC de aproape 6%, la care se adaugă o marjă a băncii de 2-2,5%, rezultă o dobândă de 8-8,5%, considerată mare de către clienţi), creşterea preţurilor, inflaţia, scăderea puterii de cumpărare, războiul, crizele din jur, vremurile de incertitudine au dus la această situaţie tensionată, în care lucrurile pe piaţa imobiliară se îndreaptă spre un blocaj.
În acelaşi timp preţurile apartamentelor nu scad, ci dimpotrivă, iar chiriile cresc, ceea ce face şi mai dificilă piaţa.
Toată lumea este impactată negativ, toţi pierd, inclusiv statul, care vede că nu mai încasează cât şi-a planificat să încaseze venituri la buget.
Având în vedere această situaţie, ce este de făcut mai departe, cum se poate debloca această situaţie?
Confruntate cu scăderea vânzărilor de credite ipotecare, imobiliare, băncile au început să vină cu oferte mai bune, cu rate fixe în primii ani (5,9-5,99%), pentru a încerca să deblocheze piaţa creditelor şi să readucă clienţii la bancă.
Multă lume speră că dobânzile vor scădea după terminarea crizei, dar este puţin probabil să se mai ajungă la un IRCC de 1,08%, cum a fost acum doi ani.
Vânzările de apartamente, cele care se fac, se realizează în proporţie de 60% cash şi doar 40% cu credite bancare, ceea ce face ca banii să fie blocaţi în bănci şi să nu circule.
Pentru că a scăzut cererea, dezvoltatorii imobiliari nu vând suficient de multe apartamente astfel încât să înceapă alte proiecte noi. Un ciclu de dezvoltare durează între doi şi trei ani de zile.
În aceste condiţii, s-ar putea să ne trezim peste doi ani, în lipsa unor alte proiecte imobiliare, că preţurile cresc susţinut.
Unul din avantajele României este că în continuare preţurile apartamentelor sunt încă mici, multă lume îşi poate permite o achiziţie imobiliară. Guvernul, indiferent de numele lui, trebuie să sprijine achiziţiile imobiliare prin toate mijloacele, inclusiv prin susţinerea unei oferte mai mari pe piaţă.
Pentru că oamenii nu au mai luat credite ca să-şi cumpere apartamente, piaţa chiriilor a crescut cu 30-40%, pentru că oamenii trebuie să stea undeva.
Piaţa trebuie deblocată, iar pe termen scurt ceea ce poate face guvernul este să reducă TVA-ul de 19% la 5% la vânzările de apartamente de peste 600.000 de lei (120.000 de euro) sau chiar să reducă TVA-ul lal 2-3% pentru toate vânzările de apartamente pentru o perioadă limitată, de 2-3 ani de zile.
Astfel, s-ar debloca sume mari de bani care ar putea fi investite în economie.
Dacă la un apartament de 200.000 de euro se adaugă un TVA de 19%, clientul mai trebuie să vină cu 38.000 de euro, ceea ce este mult. Cu aceşti bani poate să cumpere un apartamente mai mare, îşi poate mobila casa, poate să cumpere electrocasnice etc.
Guvernul, indiferent de numele lui, trebuie să mişte piaţa imobiliară, iar prin această scădere a TVA-ului s-ar vinde apartamentele din stoc, iar dezvoltatorii ar putea să înceapă alte dezvoltări, ceea ce ar antrena din nou piaţa construcţiilor. Dacă echipele de constructori nu au de lucru, ele vor pleca în alte ţări, iar Londra, Germania, Italia de-abia îi aşteaptă.
Dacă vrea să încurajeze natalitatea, care ar trebui să fie un obiectiv major pentru România, guvernul ar trebui să încurajeze achiziţiile de apartamente cu suprafeţe mai mari, astfel încât oamenii să aibă loc suficient şi pentru copii. Dar aceste apartamente cu suprafeţe mai mari costă mai mult şi de aceea TVA-ul trebuie redus.
În acest moment, în bănci sunt foarte mulţi bani care stau degeaba, iar băncile îi lasă la BNR cu o dobândă de 6% pentru că nu au cerere de credite.
Banii trebuie să circule, iar dacă băncile vin cu oferte de creditare speciale, iar statul scade TVA-ul la vânzările de apartamente noi, piaţa imobiliară, piaţa de construcţii, piaţa de mobilă, piaţa de electrocasnice ar avea o şansă de revigorare.
Dacă altcineva are o idee mai bună pentru deblocarea pieţei imobiliare, pentru vânzarea apartamentelor deja construite care stau degeaba, este binevenit să o exprime.
Dacă guvernul vrea să încaseze mai mulţi bani la buget, dacă noul guvern vrea să înceapă cu dreptul, mai ales după această situaţie tensionată cu profesorii, ar trebui să se gândească cum poate să deblocheze piaţa imobiliară cât mai repede.
Dacă guvernul nu va face nimic, piaţa se va bloca şi mai mult, tinerii vor deveni şi mai tensionaţi pentru că sunt blocaţi în chirie, sunt blocaţi în apartamente vechi, nu pot să se mute de la doua camere la trei camere, sunt înghesuiţi cu copiii etc.
Iar la alegerile de la anul vor ţine minte că guvernul nu a făcut nimic pentru ei. Aici nu este vorba de dezvoltatori, de bănci, de firmele de construcţii, de firmele de mobilă, ci de clientul final.
