Opinii

Guvernul Ponta trimite la Bruxelles un program de divergenţă, nu de convergenţă a economiei româneşti cu cea europeană

Guvernul Ponta trimite la Bruxelles un program de...

Autor: Sorin Pâslaru

19.04.2013, 00:09 2113

Guvernul a coborât brutal ţinta de creştere economică pentru anii următori cu peste 1% în fiecare an, acceptându-şi astfel neputinţa de a aduce dezvoltare în economia românească.

Astfel, noile ţinte asumate sunt de plus 2,8% pentru 2015 faţă de 3,9% anterior în  strategia trimisă către Uniunea Europeană în aprilie 2012 şi doar plus 2,5% în 2014 faţă de 3,6% anterior.

Este practic oficializarea unei neputinţe a punerii pe masă a unui plan pentru economia românească de recuperare a decalajelor care o despart de Occident.

Teoretic, economia locală este o economie emergentă, dar emergenţa a dispărut cu totul când ratele de creştere preconizate sunt sub 3%. Din 2009, când economia s-a prăbuşit cu 6%, înseamnă 7 ani de creştere economică sub 3% sau căderi. România este la un PIB per capita de 7.000 de euro, la jumătate faţă de Ungaria, Polonia şi Cehia şi la o cincime faţă de Germania, Franţa şi Italia.

Cu aceste ritmuri de creştere de 1-2% desfăşurate pe perioade de decenii, România va râmâne în cursa statelor subdezvoltate. Guvernul Ponta oficializează azi prin această noua strategie trimisă la Comisia Europeană de convergenţă faptul că îşi asumă mediocritatea din punct de vedere economic pe perioada guvernării sale. Declară că nu poate mai mult, că nu are soluţii. Este de fapt o strategie de divergenţă şi nu de convergenţă.

Nicio soluţie nu a pus pe masă de revenire a economiei de când a luat puterea acum un an, niciun semn că ştie ce trebuie să facă pentru a avea creştere economică substanţială. Nu azi, în 2013, dar măcar în 2015. Încet, încet toţi realizează că USL a criticat de pe margine doar pentru a ajunge la masa beneficiilor, doar pentru a se folosi de nemulţumirea oamenilor ca să-şi împartă cele 2.000 de poziţii de miniştri, secretari de stat, directori de agenţii şi şefi din aşa-numitele deconcentrate din teritoriu, precum şi cele 47 de miliarde de euro, cât cheltuie anual statul, administraţiile locale şi instituţiile publice aşa-zis „auto-finanţate“.

Când nu ştii ce să faci - şi liderii din acest guvern admit în discuţiile informale că nu ştiu ce să facă pentru a relansa economia - măcar ar trebui să faci economii de la buget cu cheltuielile.

Măcar atât să-şi asume acest guvern, să reducă cheltuielile la bugetul general consolidat, reducere care să permită din 2014 o scădere a taxelor, de oricare ar fi ea. Dar şi aici este ceaţă. Nu este asumat niciun obiectiv major din care să decurgă subobiective şi apoi execuţia. Am cheltuieli de 47 miliarde de euro în 2013 la bugetul general consolidat, îmi asum o reducere de 10% sau măcar de 5%, de oriunde ar proveni ea - de la bunuri şi servicii, de la personal, de la investiţii - şi pot să livrez o reducere a contribuţiilor sociale cu 5% sau o reducere a TVA către mediul privat care ştie mai bine ce să facă cu banii şi cum să relanseze economia.

Doar atât. Economii şi reducerea datoriei publice - atât să-şi asume acest guvern dacă nici măcar o creştere economică mediocră de 3% nu-şi poate asuma la orizontul anului 2015. Nu mai luăm în considerare o radiografie a mediului de business, o identificare a zonelor, sectoarelor strategice pe care poate accelera România sau o strategie clară de atragere a investiţiilor străine.

Dar ce să mai spui când consilierii economici ai primului-ministru, întrebaţi fiind care sunt piedicile în calea unei creşteri economice de peste 4%, pun pe primul loc lipsa investiţiilor străine, dar nu au nicio idee despre situaţia actuală a structurilor instituţionale responsabile de atragerea investiţiilor străine?

Există căi de creştere pentru România, există resurse chiar dacă jumătate din cifra de afaceri a companiilor locale este dată de companii străine şi 80% din bănci sunt din zona euro, iar finanţarea este oprită.

O cercetare recentă a profesorului Cezar Mereuţă „Capitalul majoritar străin în capitalurile companiilor noduri din România“ arată direcţiile de dezvoltare pentru economia românească după ce face o radiografie a principalelor 80 de sectoare.

Profesorul Mereuţă susţine că industria alimentară şi a băuturilor are o pondere de 25% în valoarea adăugată brută a industriei prelucrătoare din România şi că aici este o cheie pentru creştere. Deşi aparent sunt sectoare din punct de vedere al cifrei de afaceri mai mari, industria alimentară, cu afaceri de circa 9 miliarde de euro pe an, are cea mai mare valoare adăugată pentru că procesează materie primă şi o transformă (într-o anumită proporţie, este adevărat) în produs finit.

În alte sectoare ale industriei prelucrătoare, cum este chiar sectorul auto, în afară de cele două fabrici de automobile Dacia şi Ford, faptul că valoarea adăugată constă doar în asamblarea unor cabluri sau diverse alte componente în echipamente pentru automobile îi dă o valoare mai redusă. În economia globală, ca să ai valoare adăugată trebuie să incluzi  cât mai mult din lanţul valoric pe teritoriul tău. Dacă nu poţi, atunci se dovedeşte că este eficient să te afli ori la startul său, adică să transformi materia primă în componente de nivel 1 sau 2, ori să asamblezi componentele de nivel 3 şi 4 în produsul final, pe care să-l pui şi pe piaţă cu tot cu brand.

Aceasta poate fi explicaţia faptului că industria alimentară aduce o valoare adăugată mai mare chiar decât industria auto în România: procesează materie primă şi o vinde ca produs final.

Ministerul Agriculturii ar trebui să devină Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, susţine profesorul Mereuţă, şi să aibă ca obiectiv crearea de întreprinderi în mediul rural.

O altă direcţie necesară este dezvoltarea sectorului de maşini şi echipamente pentru agricultură. Aici, România stă foarte prost după falimentul Tractorul şi Semănătoarea, dar mai are câteva întreprinderi mici care trebuie impulsionate să devină mari jucători şi să livreze echipamente pentru fermierii români.

Sectorul mijloacelor de transport rămâne de importanţă strategică cu Ford, un jucător cheie care trebuie forţat să ajungă la ceea ce s-a obligat faţă de statul român, şi anume o producţie de 300.000 de automobile pe an, faţă de 30.000 în prezent.

Un punct cheie este în opinia lui Mereuţă, stimularea sectoarelor de servicii creative şi anume cercetare-dezvoltare, informatică, producţie cinematografică, editare, învăţământ, îngrijire medicală, biblioteci şi activităţi sportive, care acum reprezintă doar 4% din PIB. Acest sector poate ajunge la 25% din PIB, susţine profesorul.

Sunt multe idei, şi nu doar ale profesorului Mereuţă. Dar de un an de zile, noul guvern nu a pus pe masă niciun plan de relansare economică a României cu puncte clare, obiective asumate şi responsabilităţi trasate.

Iar rezultatul se vede. Lipsă de idei, lipsă de curaj, toate se traduc în asumarea astăzi a unei ţinte pentru 2015 de creştere economică de sub 3%, complet insuficient pentru România.

Ba mai mult, ca neputinţa asumată să fie şi mai mare, în loc să avem o reducere a datoriei publice brute ca procent în PIB cu 2,4%, cum se prevedea în strategia anterioară, trimisă la Bruxelles în primăvara anului 2012, noul guvern anunţă o creştere a datoriei publice de la 37,8% din PIB în decembrie 2012 la 38,6% din PIB în decembrie 2015.

Cu alte cuvinte, mulţumiţi-vă că nu majorăm datoria publică, cum s-a întâmplat între 2008 şi 2012, de la 18% la 34% din PIB, ci doar cu 0,8%. Da, este o performanţă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO