In ultimii trei ani Romania a inregistrat al doilea cel mai accelerat ritm din lume (dupa Siria) din perspectiva emigrarii fortei de munca raportate la totalul populatiei. Aproape 620.000 de romani au plecat din tara. Paradoxal, oamenii pleaca desi salariile in sectorul pubic au crescut in acest timp cu 49%, in sectorul privat cu aproape 35% iar salariul minim a fost majorat de 5 ori.
Daca consideram sporul natural negativ (persoane decedate minus nou nascuti vii) de aproape 350.000 din romani in ultimii cinci ani, precum si proiectiile demografice (17,5 mil de romani in 2040, comparativ cu 19,5 mil in prezent) sau ale sistemului de pensii (raportul dintre numarul pensionarilor si salariatilor cu carte de munca va creste de la 0,6 (2017) la 0,95 (2050)), vedem dezastrul care se prefigureaza in Romania: dupa trei decenii de la sfarsitul comunismului, tragem linie si vedem ca in maxim trei decenii nu mai are cine sa duca Romania mai departe!
Teoretic, cresterea salariilor ar trebui sa contribuie la pastrarea fortei de munca, dar aceasta masura nu functioneaza daca este folosita ca si stimulent unic!
Romanii au nevoie de educatie eficienta si competitiva pentru copii lor, doresc un guvern care sa sprijine sportul pentru un stil de viata sanatos, simt nevoia de siguranta cu un sistem de sanatate care functioneaza (te ingrozeste gandul ca, daca faci un stop cardiac in Craiova, viata ta depinde de disponibilitatea unui singur doctor care poate monta un stent in regim de urgenta), au nevoie de autostrazi si o infrastructura eficienta de transport public pentru a nu-si pierde viata in trafic (conform unui studiu recent publicat de TomTom, orasul Bucuresti este cel mai aglomerat din Europa, si al treilea din lume, in timp ce Romania inregistreaza cel mai scazut numar de km autostrada la 1000 de locuitori comparativ cu situatia din UE).
Pentru a rezolva toate aceste probleme, avem nevoie de resurse financiare si un leadership puternic in clasa politica. Pentru ca sunt economist, in acest articol o sa-mi exprim opinia cu referire la utilizarea eficienta a resursele financiare. Din pacate nu avem capacitatea sa folosim fondurile europene pentru toate aceste proiecte, desi sunt resurse gratuite! In acest context, nu ne permitem risipa financiara in sectorul public. Din aceasta perspectiva, cred ca avem doua probleme in sectorul public:
1.Supradimensionarea fortei de munca: numarul mediu de salariati din sectorul public in anul 2016 reprezinta 26% din numarul total de salariati din economie, una din cele mai ridicate procente din UE. Astfel, regiunile S-V si N-E inregistreaza cel mai mare procent, respectiv peste 30%, in timp ce BUC - IF inregistreaza cel mai scazut nivel, respectiv 21% (vezi graficul 1). Cred ca in 2017 situatia sta si mai prost.
2.Salariile foarte ridicate din sectorul public prin comparatie cu puterea de cumparare din economie: Romania inregistreaza cel mai ridicat nivel din UE din perspectiva salariului din administratia publica relativ la salariul mediu pe economie. Chiar daca salariul mediu brut din administratia publică in Romania este de 1.121 EUR, la jumatate fata de media din UE, acesta este deja peste nivelul mediu al unor tari cotate deasupra Romaniei din punct de vedere economic, respectiv Ungaria (1.005 EUR), Polonia (1.096 EUR) – vezi graficul 2.
De asemenea, salariul mediu din administratia publica trebuie comparat cu salariul mediu din economie pentru o scalare la puterea de cumparare si comparabilitate relevanta. Astfel, ponderea salariului din administratia publica in salariul mediu pe economie este de 165% in România, cel mai ridicat nivel din UE (care inregistreaza o medie de 118%) – vezi graficul 3.
La a doua problema (cu plata supradimensionata a muncii in sectorul public), opiniile sunt impartite: pe de o parte, avand in vedere evaziunea fiscala ridicata din Romania (a doua din Europa) si coruptia extinsa, este necesar ca angajatii din sectorul public sa fie motivati financiar pentru a nu fi coruptibili.
Pe de alta parte, trebuie ca bugetul public sa isi permita acest lux, aspect unde am mari rezerve avand in vedere deficitul public de 17 mld RON la primele 9 luni ale acestui an, cel mai mare din ultimii 7 ani. Cu alte cuvinte, daca statul ar inregistra o imbunatatire a gradului de colectare al veniturilor publice exprimate ca procent in PIB (nu cum este acum, sub 30%, cel mai scazut din UE si minimul ultimilor doua decenii in Romania), nu cred ca problema ar fi fost la fel de grava!
Altfel spus, daca personalul din administratia publica si-ar fi dovedit competenta si eficienta, si demonstra ca merita aceste majorari salariale de 49% in ultimii 3 ani, nu cred ca aveam o problema, deoarece veniturile publice ar fi crescut si aveam de unde (si pentru ce) sa platim aceste cresteri salariale! Nu stiu exact, dar personal nu am auzit de existenta generalizata in sectorul public a schemelor de bonusare in functie de performanta, evaluari periodice la 360 grade (evaluari periodice exprimate de subalterni, superiori si colegi din organigrama). Nu vreau sa fiu inteles gresit … cu siguranta sunt angajati in administratia publica care se lupta eroic cu sistemele invechite si fac o treaba extraordinara (cunosc personal cateva astfel de persoane).
Din pacate, cred ca exista si destul de multe “umpluturi care plimba hartia pe holurile institutiilor publice” …
Referitor la prima problema, cred ca nu ne permitem luxul sa finantam supradimensionarea fortei de munca in sectorul public. Aproximativ 1,2 milioane de romani sunt angajati in sectorul public, un sfert din numarul total de salariati din economie si aproximativ 15% din populatia apta de munca, una din cele mai ridicate rate al personalului administrativ public din UE. Daca analizam structura de cheltuieli a bugetului public, observam ca statul a cheltuit 63,3 mld RON pentru cheltuieli cu personalul in primele 9 luni ale acestui an, in crestere cu 25% fata de aceeasi perioada a anului anterior, 52% comparativ cu 2016 si 77% cu 2014 (vezi graficul urmator).
Principala problema din acest punct de vedere este costul de oportunitate.Cred ca nu este nevoie de o analiza sofisticata pentru a restructura 10% din personalul public. Vorbim despre 120.000 de salariati, care ar putea fi absorbiti imediat in sectorul privat (desigur, daca isi demonstreaza competentele necesare si accepta un salariu cu 30%-40% mai mic pentru un job similar).
Graficul 5 ilustreaza scaderea numarului somerilor de la aproape 900.000 (anul 2004) la sub 400.000 (anul 2018), in timp ce rata somajului se apropie de 4% la finalul anului 2018, aproape la jumatate comparativ cu varful inregistrat in timpul crizei financiare si una din cele mai scazute din Europa (graficul 6). Atentie, aceste evolutii nu reflecta o crestere a performantei economiei (in conditiile in care numarul angajatilor cu carte de munca inregistrat de intregul mediu de afaceri activ in Romania a ramas relativ stabil la 4,6-4,7 mil in ultimul deceniu).
Scaderea somajului este cauzata in mod special de emigrarea fortei de munca si sporul natural negativ. Astfel, din ce in ce mai multe companii sunt nevoite sa angajeze oameni cu o pregatire inferioara pe salarii in crestere (nu este parerea mea, aceasta tendinta mi-a fost confirmata de sute de antreprenori in discutii individuale).
Practic, daca am reduce personalul administrativ cu 10%, am economisi 1,8 mld EUR / an, bani cu care
- Putem sa construim 41 de spitale in fiecare an – un spital de 12.000 mp cu 6 etaje implica o investitie de 16 mil EUR (http://www.daruiesteviata.ro/proiect/primul-spital-de-oncologie-si-radioterapie-pediatrica-din-romania/ ), care poate fi extins pana la 20 mil EUR daca include si facilitati extinse de parcare si spatii de relaxare;
- Putem construi 41 de scoli moderne in fiecare an, care sa integreze 1000 de copii din invatamantul primar si liceu (clasele I-XII), la un buget estimat de 10 mil EUR (aprox 1000 EUR / scaun);
- Putem construi 10 baze sportive, cu stadion de fotbal (capacitate 20.000 de locuri), sala de sport si bazin de inot – la un buget estimat de 10 mil EUR (vezi complexul sportiv “Ilie Oana”din Ploiesti, care a costat aprox. 1.000 EUR / loc)
BUGET TOTAL: 41 spitale x 20 mil EUR + 41 scoli x 10 mil EUR + 10 baze sportive x 20 mil EUR = 1,43 mld RON. Si ar ramane un buget disponibil de 400 mil EUR pentru a acomoda un personal de 25.000 angajati la un salariu mediu lunar brut de 6.000 RON!!!
Si, atunci, ramane intrebarea: De ce nu rezolvam problemele din piata muncii, sanatate, educatie si sport prin dimensionarea corecta a resurselor umane in aparatul public? Este atat de usor ….
Autor Opinie pentru ZF: Iancu Guda, CFA, EMBA, Trainer IBR-ISF, Lector Academic (ASE-FABIZ)
