Opinii

În 2002 nu ştiaţi unde puteţi ajunge. În 2012 ştiţi cât de mult puteţi pierde. Înapoi la muncă, adică la investiţii, tovarăşi capitalişti!

Autor: Cristian Hostiuc

02.01.2012, 20:32 3166

Acum 10 ani, în Europa, în toată lumea şi în România a apărut euro, ca monedă fizică. Cel mai mare proiect monetar din întreagă istorie a lumii putea fi văzut, atins, ţinut în mână şi în portofel, atunci, de mai mult de 300 de milioane de oameni. Ca monedă scripturală, euro se lansase în 1999.

La 1 ianuarie 2002 12 state europene - Germania, Franţa, Portugalia, Grecia, Olanda, Irlanda, Belgia, Finlanda, Italia, Spania, Austria, Grecia şi-au predat monedele naţionale şi au adoptat euro. La miezul nopţii, sub focurile de artificii de Anul Nou, dar şi de celebrare a lansării monedei unice europene, bancomatele şi unităţile bancare au fost luate cu asalt de milioane de europeni din cele 12 ţări care voiau să atingă noua bancnotă.

Nu mi-aş fi adus aminte de acest eveniment dacă nu aş fi consultat arhiva ZF pentru a vedea ce am scris acum 10 ani în primul număr din 2002. "Un vis ajuns palpabil într-o jumătate de veac", "Înfrăţirea celor 300 de milioane de buzunare", "O monedă unică, 12 burse", "Marea dilemă: a adera sau a nu adera la euro?" (era vorba de Marea Britanie - n.r.). "Marca a murit. Trăiască euro!" - a fost titlul unui articol scris de un reporter ZF (Cristian Micu - între timp, el a devenit trader la Londra), care s-a aflat atunci la Frankfurt, la Banca Centrală Europeană. În România, euro şi-a făcut intrarea la ghişeele băncilor şi la casele de schimb valutar ale băncilor şi totul a decurs normal. Euro era şi moneda noastră şi avea o cotaţie în jurul a 28.600-28.800 lei vechi ( 2,86-2,88 lei ). Dolarul era cotat în jurul a 32.000-32.100 lei (3,2-3,21 lei). Între timp, euro a ajuns la 4,31 lei, iar dolarul la 3,3 lei. Analistul politic Silviu Brucan, cel care între 1999 şi 2006 a avut în fiecare zi de luni un editorial în ZF, scria: "În 2002 Europa are probleme - autorii monedei comune au apucat mecanismul de la capătul final... şi rămâne de văzut cum va funcţiona această decizie politică de forţă majoră în economia capitalistă". Este interesant de citit acum editorialul lui Silviu Brucan din urmă cu 10 ani, având în vedere ce se întâmplă în Europa în zilele noastre.

În România de acum 10 ani, guvernatorul BNR se lupta să reducă inflaţia la 22% de la 30%, băncile plăteau la depozitele în lei dobânzi de 28-35% pe an, iar la dolari (valută de bază în acele vremuri) între 2%-4,75%, iar la euro se plătea între 2,5-4,5%. La credite, dobânzile treceau de 35-40% la lei şi 10-12% la valută. Iar titlul principalului articol din ZF era "Plasează în lei şi ia credite în valută", aşa ca o tendinţă pentru acel an. Cred că este valabil şi acum. Undeva, într-un colţ în pagina trei, ZF-ul scria că "românii vor fi tot mai datori, exact ca şi cetăţenii statelor aflate puţin mai la vest de noi". Numai că nu am ştiut cât de mult se pot îndatora românii.

Anul 2002 debutase cu intrarea în administrare specială a Băncii Române de Scont, instituţie legată de numele şi afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu. Oare ce mai face dosarul BRS şi oamenii care au trecut pe acolo? Piaţa auto se pregătea pentru un nou an de creştere, spre 110.000 de maşini, iar piaţa construcţiilor se ducea spre 3 miliarde de dolari pe an şi tocmai se introdusese TVA în construcţii. În 2012 jucătorii speră să vândă 90.000-100.000 maşini noi, faţă de 90.000 anul trecut. În construcţii previziunile se duc spre 9-10 miliarde de euro (11-12 miliarde de dolari). Creşterea economică era estimată la 4-6%, la un PIB de 45-48 de miliarde de euro. În acest an Guvernul Boc speră la creştere economică cuprinsă între 1,8-2,3%, dar la un PIB de 135 miliarde de euro. Între timp. exporturile şi importurile au crescut de patru ori, spre 45-55 miliarde de euro, faţă de 2002. La companiile de pe Bursă, Dan Ioan Popp, patronul de la Impact, dădea vile în loc de dividende - "Firma de construcţii Impact Bucureşti a hotărît să-şi plătească acţionarii acordându-le reduceri la cumpărarea de vile".

Şi ca un déjà vu Oltchim trecea de pe profit pe pierdere, iar Ioan Nicolae tocmai folosise rafinăria Astra pentru a-şi majora participaţia la clubul de fotbal Astra Ploieşti. Nu ştiu dacă rafinăria Astra mai funcţionează sau nu, dar clubul Astra joacă în Liga Întâi la fotbal. Sicomed Bucureşti şi Terapia Cluj erau deţinute de fonduri de investiţii şi se ocupau cu schimbarea managementului şi respectiv restructurarea personalului ca să crească productivitatea.

Daewoo Craiova vânduse în 2001 18.262 de maşini, din care cea mai mare parte la export. Daewoo nu mai este, a venit Ford, care în 2011 produsese la Craiova circa 7.500 de maşini. Utilitare. Iar americanii promiseseră să facă la Craiova 250.000 maşini pe an.

Şi dacă tot suntem la maşini, în pagina 7 din ZF-ul din 7 ianuarie 2002, citim că "Începe telenovela ARO do Brasil", adică Aro avea în plan să se asocieze cu firma braziliană Mirmar să deschidă o unitate de producţie mixtă în Brazilia. Aşa declara Aurel Dordea, directorul general al Aro. Asamblarea ar fi urmat să aibă loc în zona liberă Manaos, iar pentru 2001 se estima asamblarea a 1.250 de unităţi. Aro? Cine e? Ce a făcut el? Aşa te-ar întreba cineva care are acum 15-20 de ani.

Şi că un final a ediţiei ZF de acum 10 ani - "Dracula Park a supt până în prezent 22 mld. lei". Vă mai amintiţi de afacerea/proiectul de parc de distracţii Dracula, promovat de Dan Matei Agathon şi guvernul Năstase? Un proiect de 31 milioane de dolari, undeva prin Sighişoara. Dracula Park vindea acţiuni către public iar Agathon spunea că dacă ofertă publică va avea succes "până la sfârşitul acestui an vor fi construite primele două obiective din parcul tematic Castelul lui Dracula şi Institul Naţional de Vampirologie". Banii s-au strâns, cel puţin cei din ofertă, obiectivele nu s-au făcut. Unde sunt milioanele sau acţiunile? Punem şi noi o întrebare peste timp. Parcă şi ZF-ul, printr-un coleg, cumpărase vreo 100 de acţiuni că să meargă la AGA.

Ce avem în acest an? O economie românească ce încearcă să rămână pe plus, şi cu puţin noroc s-ar putea să evităm o reintrare în recesiune. Asta dacă apele din Europa nu se învolburează din nou. Primul trimestru va fi mai dificil, pentru că toată lumea va sta în expectativă, să vadă ce se întâmplă în jur, încotro se duce lumea. După primul trimestru

industria s-a dovedit destul de rezistentă în aceşti ani şi va marca un nou plus. La fel ca şi exporturile. Nu vom mai avea rate de creştere de 30%, dar şi dacă avem 10% raportându-ne la o sumă mai mare tot este ceva. Consumul a dat semne uşoare de revenire/creştere şi s-ar putea să "mişte" în acest an. Destul au pus trei ani românii bani la saltea, la bancă. Casa mai trebuie zugrăvită, poate se iveşte şi o oportunitate pentru a da un avans/cumpăra un apartament la copii, că nu mai rezistă şi-al patrulea an la comun. S-au mai strâns şi ceva bani pentru o maşină mai bună. Ceva mobilă mai trebuie înlocuită, că sunt reduceri. Şi H&M, Zara, New Look nu au venit degeaba, să stea cu magazinele goale.

Până la urmă nu-i chiar aşa dezastru. Dacă citeşti ZF-ul de acum 10 ani şi mă uit la o bună parte din cifrele vehiculate atunci cu cele de acum, chiar s-au mai mişcat lucruri în economie. Nu este dezastru, cum ne place să vorbim. Criza în general nu ne-a întors în 2002. Au fost pieţe, companii, afaceri, milionari care s-au prăbuşit, dar au ieşit altele şi alţii la suprafaţă.

Fiecare firmă românească sau multinaţional va trebui să investească ceva pentru a-şi ridica sau menţine vânzările pentru că altfel se va uita la afacerea lui cum scade. Trei ani de criză şi de aşteptare/contemplare a ce se întîmplă în jur au fost de ajuns pentru repoziţionare sau restructurare. De tăiat costuri, s-a cam tăiat de peste tot iar acum trebuie să urmeze lupta după pieţe, clienţi, noi afaceri. Adică pentru venituri. Sau veţi pierde lupta pentru/în următorul deceniu.

Ce vor face băncile? Până acum s-au uitat cum vin banii din dobânzile la credite, au mai palmat din neperformante, au amânat vânzarea de credite, au plasat banii la stat. Dar bilanţul lor nu s-a îmbunătăţit iar acţionarii lor nu mai au bani să le susţină. Până la urmă vor trebuie să facă ceva cei care vor să rămînă în România. Trebuie să mai dea credite şi să forţeze o creştere. Dacă mai scad şi dobânzile la lei, s-ar putea să avem o surpriză.

Dacă acum 10 ani Mugur Isărescu, guvernatorul BNR se lupta cu o inflaţie de 30%, ce am putea spune acum când se luptă cu o inflaţie de 3% pe an? Şi dacă e 3% şi cursul lei/euro trebuie să rămână stabil, nu?

Fiţi optimişti, 2012 s-ar putea să fie un an mai bun decît vă aşteptaţi. În 2002 nu ştiam unde şi cât poate creşte economia. Şi noi şi afacerile mergeam cu piaţa şi viaţa. Nu aveam un reper. Fiecare proprietar, sau angajat visa la mai bine şi încerca să ajungă acolo, fiecare în felul lui şi cu cifrele şi obiectivele lui. Unul vroia să aibă o maşină bună, un altul vroia să ajungă la un milion de euro. Un altul vroia să-şi ia un apartament, în timp ce patronul lui vroia să-şi cumpere concurentul, ca să depăşească afaceri de 100 de milioane de euro. Am văzut cum poate arata 2007 sau 2008. Şi avem un reper. Deci înapoi la muncă, adică la investiţii, la crearea de noi locuri de muncă, de noi produse şi servicii şi de noi pieţe, tovarăşi capitalişti!

AFACERI DE LA ZERO