România se confruntă în acest moment cu o deflaţie, adică scăderea preţurilor, cu date macroeconomice bune, dar cu un climat la nivel microeconomic în continuare destul de dificil. Companiile mari şi-au revenit din criză, dar companiile mici continuă să sufere. Scăderea TVA propusă de premierul Ponta, de la 24% la 19%, ar vrea să rezolve problemele din microeconomie, dar va crea probleme la nivel macro, dacă ar fi să-i ascultăm pe economişti.
Paradoxal, scăderea preţurilor din economie, care a intervenit ca urmare a reducerii TVA la alimente şi ar urma să aibă un impact major dacă se reduce TVA pentru toate bunurile şi produsele, ajută companiile mari şi mai puţin pe cele mici. Firmele mari pot susţine căderea preţurilor pentru că vor avea volume de vânzare mai mari, dar firmele mici nu pot face acest lucru. Deflaţia şi reducerea TVA vor întări şi mai mult poziţia companiilor mari şi vor slăbi poziţia financiară a întreprinderilor mici şi mijlocii.
În acest moment, România are nevoie de mai multe companii mici şi mijlocii pentru că firme mari are îndeajuns. Pe datele din 2014, România avea cel mai scăzut ritm de înfiinţare de noi locuri de muncă din economie. Asta înseamnă că firmele mari şi-au consolidat poziţia, nu mai investesc deloc ca să-şi conserve lichidităţile. Pentru că firmele mari nu mai investesc, nici firmele mici şi mijlocii nu mai au comenzi şi, în consecinţă, nu mai angajează oameni.
Guvernul Ponta aici ar trebui să intervină prin măsuri de relaxare reale, nu prin scoaterea ştampilei, cea mai mare realizare la nivel micro.
Creşterea economică cu care ne lăudăm toţi vine din strângerea curelei la nivel macro şi nu din relaxarea la nivel microeconomic, la nivel de antreprenori mici şi mijlocii.
Sistemul bancar românesc, care a marcat pierderi în perioada de criză, începe să-şi revină, dar mai puţin din îmbunătăţirea semnificativă a activităţii microeconomice şi mai mult din jocul provizioanelor şi revenirea pieţei imobiliare.
Guvernul Ponta mizează pe reducerea taxelor pentru a susţine economia, dar se uită mai puţin la reducerea birocraţiei din administraţie, care continuă să fie o frână în creşterea afacerilor. Companiile mari se descurcă bine în această birocraţie pentru că au pârghiile necesare de a fi în antecamera guvernului. În schimb, firmele mici şi mijlocii trebuie să cerşească pe la uşile administraţiei. Vicepremierul Oprea întăreşte aparatul de forţă al statului pe care se sprijină partidul lui, dar premierul Ponta şi niciun alt ministru nu susţin afacerile micro. Iar liberalii, cei care vor să vină la putere, nu pun nimic pe masă decât “Jos Ponta!”.
Guvernatorul BNR s-a apucat să arate cu degetul lista reformelor de pe piaţa muncii, lipsa de noi locuri de muncă în economie, programa şcolară care scoate numai manageri. Dar între timp a înfinţat un comitet de macroprudenţialitate, care ar trebui să vadă din timp apariţia altor crize, în loc să înfinţeze un comitet de microeconomie, mai ales că antreprenorii sunt primii care simt pe pielea lor că vine o criză.