În această săptămână a început recensământul populaţiei, care se face o dată la 10 ani. Aparent, nu are legătură cu businessul. Dar a măsura dezvoltarea socială şi economică, misiunea Institutului Naţional de Statistică, este esenţial.
PIB/capita, spre exemplu, este indicatorul cheie al dezvoltării. România este azi la aproape 16.000 dolari, conform The Economist. Bulgaria este la 12.000 dolari, pe când Ungaria este la 20.000 dolari, iar Austria este la 58.000 dolari. Cam aşa se vede şi cu ochiul liber, dar una este să compari „din avion“ viaţa/salariul/infrastructura din aceste ţări şi alta este să ai garanţia statisticilor.
Informaţia privind numărul total de locuitori, de locuinţe, suprafaţa acestora, dotarea lor, sursele de energie sau apă folosite – este de bază pentru a şti unde suntem şi unde trebuie să ajungem.
Comparaţia între ţări este una, dar foarte importantă în interiorul unei ţări este comparaţia între judeţe. Trebuie ştiut foarte clar, în fiecare an, cum stă fiecare judeţ, fiecare localitate, pentru a putea elabora strategii, pentru a aloca resurse şi pentru a putea evalua rezultatele alocării de resurse.
Din acest punct de vedere, un mare minus al statisticilor de business din România este raportarea cifrelor de afaceri ale companiilor doar la centru şi nu la nivelul punctelor de lucru. Ca urmare, apar distorsiuni în evaluarea PIB/judeţe.
Spre exemplu, pentru că în Bucureşti sunt înregistrate majoritatea marilor companii de retail cu prezenţă în toată ţara, cifra de afaceri a Bucureştiului este disproporţionat de mare faţă de realitatea din business. Kaufland, Carrefour, Lidl sau oricare alt mare jucător cu prezenţă în toată ţara au afacerile declarate pe companiile „mamă“, în Bucureşti sau Prahova (Lidl).
Există şi cazul în care sediul central al companiei se află în provincie, cum este cazul Dedeman. Cifra sa de afaceri este trecută în dreptul judeţului Bacău, deşi compania are puncte de lucru în toate judeţele ţării.
Ce face INS pentru a evalua totuşi PIB-ul judeţean? Ia producţia unei ramuri oarecare - auto, comerţ, mobilă - pe baza datelor transmise de fiecare companie, oriunde ar fi aceasta localizată, şi scade inputurile pentru a evalua valoarea adăugată. Obţine valoarea adăugată pe fiecare ramură economică.
Dar neavând datele din fiecare judeţ, nu ştie cât din acea valoare adăugată este adusă de fiecare judeţ în parte. Deci teoretic nu ar putea calcula PIB-ul pe fiecare judeţ. Exact ca şi cum o multinaţională nu ar declara cifra de afaceri în România, ci la nivelul Uniunii Europene. Atunci România nu ar şti practic ce PIB are.
Este important să ştii PIB-ul pe fiecare judeţ, la fel de important ca PIB-ul României. Degeaba este PIB-ul UE la 30.000 dolari per capita dacă Austria are 58.000 dolari per capita, iar România 16.000 dolari.
La fel şi judeţul Giurgiu. Degeaba are Bucureştiul vecin la nord 32.000 dolari per capita dacă Giurgiu are 8.000 dolari. Cum fac să duc România în zece ani la
30.000 dolari, dacă nu la 40.000 dolari per capita? Păi dacă nu duc Giurgiu de la 8.000 dolari la 20.000 dolari sigur nu o să pot duce toată România mai sus. De asta PIB-ul per capita pe fiecare judeţ calculat cât mai aproape de realitate este esenţial.
Şi atunci, ce face Statistica pentru a măsura totuşi PIB-ul pe fiecare judeţ? Se sprijină pe un alt indicator ca să calculeze valoarea adăugată a fiecărei ramuri pe judeţ: pe numărul de salariaţi din ramura respectivă raportaţi în judeţul respectiv. Spre deosebire de cifra de afaceri pe punct de lucru, neraportată la Fisc sau INS, numărul de salariaţi este raportat pe fiecare punct de lucru către Revisal, baza de date a Ministerului Muncii folosită pentru înregistrarea contractelor de muncă.
Spre exemplu, valoarea adăugată în retail este de 50 mld. euro la nivelul ţării, la un număr total de 400.000 de angajaţi. Dacă Giurgiu are 5% din numărul total de angajaţi din retail, atunci va avea 5% din valoarea adăugată din retail. Şi tot aşa, pentru fiecare sector de business. Apoi se calculează suma valorilor adăugate din diverse sectoare pe fiecare judeţ şi se obţine valoarea adăugată per judeţ, deci PIB per capita pe judeţ. Un calcul distorsionat major.
Acest calcul ar fi mult mai corect dacă marile companii ar raporta cifra de afaceri, profitul şi numărul de angajaţi pe fiecare punct de lucru cu activitate semnificativă.
Dacă o firmă cu afaceri de 2 mld. euro are puncte de lucru cu afaceri de 20-30 mil. euro în ţară, atunci acela nu mai e un simplu „punct de lucru“, ci un business în sine.
Când ai o firmă cu câteva sute de mii de euro afaceri şi ai un punct de lucru cu 10-20.000 euro afaceri, atunci da, un punct de lucru nu are de ce să raporteze ca firma centrală, toate datele.
Dar la 10 mil. euro sau 20 mil. euro cât are de exemplu un mare retailer într-un judeţ, atunci corect ar fi să raporteze toate datele pe acel punct de lucru, la fel ca la sediul central.
Aşa şi Statistica, şi Fiscul vor avea imaginea completă a businessului dintr-un judeţ sau altul. Altfel, este o nebuloasă. Sunt presupuneri şi nu ştii niciodată cu adevărat unde ai dezvoltare şi unde nu ai. Aparent pot fi oraşe „bogate“, dar unde nu sunt bani de încălzire iarna, cum se întâmplă, iată, la Timişoara.
Nu poţi să ai politici de dezvoltare, nu poţi să ai programe ţintite pentru a creşte PIB/capita, nivelul de trai, dacă nu ai cum să-l măsori cât mai aproape de realitate, nu prin presupuneri.
Punctele de lucru cu afaceri mai mari de un milion de euro trebuie să declare separat toate datele – cifra de afaceri, profitul, numărul de angajaţi. Ar fi un prim pas spre un recensământ de business real.
