Opinii

Început rezonabil în transpunerea celei mai nerezonabile directive europene, DAC6. Urmează proba de foc - ghidul care evită amenda de 50.000 de lei

Opinie Adrian Luca, Transferpricing

Început rezonabil în transpunerea celei mai...
15.01.2020, 19:33 993

Ştirea începutului de an în fiscalitate sună ca o premieră încurajantă: vom avea în curând o ordonanţă de modificare a Codului de procedură fiscală care îşi asumă din start un ghid de asistenţă în aplicare. Orice contribuabil cu dorinţă de conformare voluntară va tresări când va citi ”ANAF publică pe pagina de internet proprie un ghid prin care detaliază aspectele referitoare la modul de aplicare a prevederilor”, în proiectul postat la sfârşitul săptămânii trecute pe site-ul Ministerului Finanţelor. Cu atât mai mult când va afla că e vorba de implementarea Directivei 2018/822 privind ”schimbul automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării”, temuta DAC6. (iar ştirea e cu atât mai notabilă cu cât ghidul nu este o cerinţă a directivei).

Am scris prima dată despre această DAC6, tot în Ziarul Financiar, în iunie 2017, pe vremea când directiva era încă în faşă. Am revenit apoi (aici articol ZF iunie 2018), când a început să se ridice, arătându-şi potenţialul extraordinar. În general, am căutat să folosesc orice ocazie (aici articol din revista Consultant Fiscal, iunie 2019) pentru a trage semnalul că acest pui de legislaţie europeană va începe să umble cum nu s-a mai făcut până acum prin afacerile interne ale contribuabilului, cotrobăind prin aranjamente/tranzacţii pe care, culmea, tot contribuabilul (direct sau indirect) o să fie nevoit să i le pună în faţă. Născută din părinţi eminamente politici (mama – politica de supra-transparenţă fiscală, tatăl – proiectul de supra-integrare europeană fiscală), directiva va schimba efectiv regulile jocului, ca să folosim o sintagmă des invocată, pe deplin justificată în acest caz. 

Simpla prezentare tehnică a măsurii parcă nu e de ajuns pentru a înţelege noua realitate. Mai întâi, că nu e nimic simplu când vorbeşti de directiva care obligă intermediarii fiscali (consultanţi, contabili, auditori, avocaţi, bancheri etc.) să raporteze la Fisc tranzacţii externe (în original – cross-border arrangements/aranjamente transfrontaliere) ale clienţilor lor contribuabili. Iar dacă nu au intermediar, atunci contribuabilul nu are decât să-şi raporteze singur tranzacţii/aranjamente. Simplu, nu?

Iar raportarea se va întâmpla cât de curând pentru fapte produse până de curând: până în august 2020 când trebuie făcută prima raportare, cea care acoperă tranzacţii în desfăşurare între 25 iunie 2018 şi 30 iunie 2020 (îmi fac datoria să reproduc asigurarea dată de Bruxelles că nu e vorba de nimic retroactiv aici).

Nu spun tranzacţiile/arajamentele, pentru că nu chiar toate tranzacţiile/aranjamentele trebuie raportate. Dar câte/care ... aici e doza de suspans pe care Bruxelles-ul ne-a rezervat-o din start, sub aşa-numita ANEXĂ IV, cea cu”semnele distinctive” (în original hallmarks) prin care  anumite tranzacţii/aranjamente devin raportabile.

Să nu anticipăm şi să ne păstrăm doza de entuziasm de început de an – poate ghidul nostru ”care detaliază modul de aplicare a prevederilor anexei IV” va reuşi să elimine mare parte din acest suspans natural al directivei şi va veni cu exemple şi studii de caz concrete, răspunzând nevoii de claritate şi predictibilitate a contribuabilului. Voi adăuga doar ce a spus şi Bruxelles-ul: „Directiva nu are nicio opţiune de stabilire a unei liste albe de aranjamente transfrontaliere care să nu fie nevoie să fie raportate”. (cf documentul din 28 septembrie Working Party IV – Direct Taxation, pregătit de aparatul de serviciu al Comisiei Europene pe marginea DAC6).

Vorbim, să nu uităm, de o directivă a semnelor, 18 categorii de semne care atunci când nu sunt generice, sunt specifice. Şi întotdeuna definite ... cu marjă largă de interpretare. Sunt cazuri când semnele sunt luate în considerare doar dacă trec testul beneficiului principal. Iar „testul se consideră a fi trecut dacă beneficiile principale pe care o persoană se poate aştepta în mod rezonabil să le obţină de pe urma unui aranjament,ţinând seamade toate împrejurările şi circumstanţele relevante, este obţinerea unui avantaj fiscal”. Aşadar, vorbim de elemente confuze gen „în toate împrejurările relevante”, „se poate aştepta în mod rezonabil” etc..

Apropo de rezonabil. Mă grăbesc să salut faptul că textul local de implementare se păstrează în linia directivei, ba chiar se abţine de la excesele altor state europene, care au înghesuit în sfera DAC6 şi aranjamentele/tranzacţiile interne ale companiilor (pe lângă cele externe). E bine că legiuitorul nu a complicat  şi mai mult lucrurile!

La prima vedere, până şi la capitolul sancţiuni ne păstrăm în marja pe care ne-a lăsat-o Bruxelles-ul, ca sancţiunile să fie ”eficace, proporţionale şi descurajante”. Da, amenzile de acum sunt mai proporţionale, ca să zic aşa,  dacă comparăm varianta finală a proiectului cu cele anterioare. Este de salutat că autorităţile noastre au ales să nu depăşească plafoanele de amenzi care există în cazul raportării pentru fiecare ţară în parte, deja cunoscutul CbCR, Country by Country Reporting, şi care pe fond este tot un DAC (DAC4, pentru cei care vor să ţină scorul, transpus prin OUG 42/2017, OPANAF 3049/2017) - o obligaţie de supra-transparentizare, din categoria Ce bine se Citeşte Riscul

Sigur se va spune că CbCR se adresează grupurilor mari şi filialelor lor europene, pe când DAC6 e total democratică, cere să fie raportate şi tranzacţii ale IMM-urilor ori ale persoanelor fizice. Dar, încă o data – bine că se nu trece de aceste plafoane, care oricum sunt cele mai mari din legislaţia noastră fiscală.

Aşadar, neconformarea la DAC6 va fi penalizată la noi de la 20.000 la 100.000 de lei (notă: la CbCR, amenda minimă de neconformare este de 70.000 de lei). Dar… şi încă ce DAR vine acum: acolo unde, deşi există conformare, informaţiile raportate vor fi (considerate/interpretate ca fiind) ”incorecte sau incomplete”, amenzile merg de la 10.000 la 50.000 de lei.

Totuşi, întrucât vorbim de nişte reglementări care din construcţie sunt incomplete şi pentru care nu există o definire a ce înseamnă corect sau complet, nu mai putem spune că funcţionează proporţionalitatea cu CbCR-ul, unde, pentru informaţii incorecte – incomplete, se dă maximum 50.000 de lei. Şi asta pentru că la CbCR vorbim de capete de tabel cât de cât clare, informaţii raportabile cuantificabile. Prin comparaţie, DAC6 cere  ”detalii privind semnele distinctive care au fost utilizate pentru a determina caracterul raportabil al aranjamentului transfrontalier; un rezumat al conţinutului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscut de regulă, dacă aceasta există, şi o descriere abstractă a aranjamentelor sau a activităţilor economice relevante; detalii privind dispoziţiile din legislaţia naţională relevantă care constituie baza aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării”. Simplu, nu?

Secţiunea cea mai interpretabilă din legislaţia fiscală (asta până acum), preţurile de transfer (domeniul care, într-un cuvânt, acoperă fiscalitatea tranzacţiilor intra-grup) are parte de un maximum de amendă de 14.000 de lei. Sigur, nu luăm în calcul ajustarea tranzacţiilor în cauză, adevărata miză a inspecţiilor pe preţuri de transfer, pentru care, nu-i aşa, sky is the limit. Vorbim strict de amenda pentru verdictul ”aveţi dosar incomplet de preţuri de transfer”: 14.000 de lei, pentru contribuabili mijlocii şi mari, 3.500 de lei pentru ceilalţi. Şi, cum mai spuneam, preţurile de transfer sunt echivalentul fiscal al clasicului ”se va reduce viteza până la limita evitării oricărui pericol”.  

Totuşi, de la 14.000 de lei la 50.000 de lei, saltul e oricum, dar numai rezonabil şi proporţional nu! Cum şi în DAC6 grosul raportărilor va fi dat tot de suspectul de serviciu, aka tranzacţiile intra-grup (în formularul de raportare va fi rubrică specială pentru persoanele afiliate!) – cred că rezonabil, proporţional, ar fi să ajustăm şi amenda de 50.000 de lei, la un benchmarking apropiat amenzii din preţuri de transfer! Suntem convinşi că orice ajustare va fi suficient de descurajantă, mai ales pentru cei care înţeleg că miza DAC6 sunt inspecţiile la contribuabil pornind de la noile informaţii privind tranzacţii/aranjamente ale respectivului contribuabil. (În cuvintele acelui Working Party pomenit mai sus - „se pot identifica anumite aranjamente la care administraţiile fiscale să vrea să se uite cu mai multă atenţie”).

Ţin să spun de câte ori am ocazia – suntem în pragul deplinei integrări europene fiscale, mai trebuie rezolvat doar aspectul fiscalităţii directe (faimosul CCCTB, baza comună consolidată de impozitare –– aici articolul din septembrie 2015 din ZF, despre ”cotele care vor veni”, de văzut şi planurile în materie al Comisiei von der Leyen) iar directive precum DAC6 vin să strângă şi mai mult cercul (DAC6 vizează doar impozitele directe, nota bene!).

Nu ne putem opune trenului european, dar miza noastră trebuie să fie să găsim acele argumente ca vreun investitor mare să coboare şi în gara noastră. Să putem spune aşa: dragă investitorule, nu putem să-ţi mai oferim alte facilicităţi fiscale decât cele pe care le găseşti în restul UE, dar, la noi, vei găsi mai multă pedictibilitate, claritate, chiar o abordare administrativ mai rezonabilă, dacă nu prietenoasă.

Poate e nerezonabil din partea mea să îmi doresc ca 2020, chiar 20-20!, să fie începutul rezonabilităţii fiscale la noi. Dar măcar în legătură cu acest complicat DAC6, hai să nu ne oprim la jumătatea drumului. Spun să nu ne oprim pentru că văd acest drum făcut împreună, ca un parteneriat real între  administraţie şi mediul de afaceri/contribuabili. Ghidul care va veni ar trebuie să fie încă un semn (hallmark?) al acestui parteneriat. Şi apropo, imediat suntem în august şi vine prima raportare.  

 

Adrian Luca este partener-fondator al firmei de consultanţă Transfer Pricing Services - TPS