"Drumul spre iad e pavat cu bune intentii". Asa incepeam, in urma cu mai bine de un an, un articol in ZF in care discutam initiativa parlamentara de reducere drastica a TVA la o serie de produse de prima necesitate.
Iata ca ideea - pe cat de generoasa in aparenta, pe atat de falimentara in realitate - a bantuit din nou zona politicului, apropiindu-se periculos de mult de anturajul noului guvern. Din fericire, guvernul proaspat instalat s-a desmeticit la timp din betia promisiunilor electorale si a abandonat-o. Totusi, insistenta cu care se tot face referire la ea - in media, dar si in cercuri politice - ma determina sa revin asupra subiectului.
Reducerea TVA este privita de sustinatorii ei ca un fel de solutie miraculoasa pentru cresterea nivelului de trai; uneori, chiar, se afirma ca ar fi avantajate prin aceasta masura categoriile cele mai defavorizate. Din nenorocire, in lumea reala nu exista solutii miraculoase la problemele dificile. Reducerea TVA la produse de baza, daca ar fi aplicata, ar avea efecte devastatoare asupra echilibrului economic, fara a-i ajuta macar o iota pe cei in favoarea carora ea a fost gandita.
Obiectivul declarat al initiatorilor este, desigur, reducerea preturilor produselor pentru care se reduce TVA si, probabil, ale produselor care se obtin folosind ca materii prime produsele cu TVA redusa. Din pacate, initiatorii raman incremeniti in impresia ca preturile s-ar forma adaugand profitul planificat la costul planificat al produselor. Or, acest lucru este cu desavarsire fals. Intr-o economie de piata, preturile se formeaza pe seama raportului intre cerere si oferta. De aceea, reducerea TVA nu va misca nici macar cu o iota pretul la consumator. Mai cu seama pentru produsele alimentare, unde exista mii de producatori independenti si milioane de consumatori, mecanismele pietei functioneaza cu mult mai exact decat pentru alte categorii de produse. Faptul ca asa stau lucrurile si in realitate, nu doar in teorie, s-a verificat si rasverificat in practica - de exemplu, in cazul scaderii TVA pentru medicamente, care nu a atras si o reducere a pretului la raft.
Trebuie sa subliniez faptul ca lipsa de sensibilitate a preturilor este mai pregnanta in cazul unei economii cu cerere mai mare decat oferta decat in economiile de piata mature, unde presiunea ofertei excedentare impinge oricum in jos preturile. Asadar, TVA redusa la ulei ar putea scadea pretul in Germania sau in Olanda, dar nu si in Romania. In tara noastra avem inca de tras pentru politica de crestere a salariilor peste sporul de productivitate a muncii. Pentru ca legile pietei sunt necrutatoare, iar multumirea liderilor de sindicat care isi imagineaza ca si-au facut datoria nu are nimic de-a face cu realitatea dura a pietei, care reface echilibrele indiferent de dorintele pioase ale participantilor.
Daca pentru consumatori nu exista un avantaj, exista insa efecte negative considerabile: reducerea veniturilor bugetare si complicarea birocratiei. Amploarea reducerii veniturilor depinde, desigur, de definitia exacta a produselor pentru care se reduce taxa. Potrivit unei evaluari facute de experti FMI, ar putea fi vorba despre o pierdere de venituri echivaland cu 0,5 la suta din PIB. Adica, vreo 700 - 800 de milioane de euro care ar fi scoase din buzunarul public si indesate in buzunarele producatorilor si comerciantilor de produse de prima necesitate.
In plus, administrarea unui nivel diferit al taxei pe valoarea adaugata ar obliga la enorm de multa birocratie suplimentara. Cei care vand sau cumpara produse cu TVA redusa ar trebui sa-si modifice toate programele pentru calculul acestei taxe. La randul sau, statul va trebui sa verifice cu minutiozitate daca nu cumva este inselat, cu sau fara intentie, de agentii economici. Doamne, ce paine de mancat pentru controalele de tot felul! Ce superbe penalitati de intarziere s-ar putea calcula pentru cei care nu inteleg prea bine cum vine treaba cu cota redusa de TVA...
Asadar, nu ajunge ca avem aproape 100 de impozite si taxe platite anual de un agent economic. Mai trebuie sa ii complicam existenta si cu rate diferite pentru acelasi impozit.
Sa admitem pentru o secunda ca reducerea TVA chiar ar antrena scaderea preturilor la produsele care incorporeaza componente cu TVA redusa. De aceasta reducere insa ar beneficia toti consumatorii - si cei cu venituri mici, si cei cu venituri mari. Ba chiar, daca ne gandim ca cei cu venituri mari consuma mai mult, ei ar beneficia mai mult de aceasta facilitate. Are vreo noima asa ceva?
Cele de mai sus sunt valabile in orice situatie economica. Dar ele capata semnificatii mai ample in conditiile particulare ale crizei actuale. Pe de o parte, unele industrii au realmente nevoie de sprijin ca urmare a prabusirii bruste a cererii, in special de pe piata externa. Intre acestea insa nu se gaseste si industria alimentara. Este aiuritor sa sprijini in moment de criza exact industriile care nu sunt afectate!
Pe de alta parte, vremea de criza afecteaza oricum echilibrul bugetar, atat prin scaderea veniturilor din impozite si taxe, cat si prin cresterea cheltuielilor, cum ar fi cele legate de alocatiile de somaj, ca si alte cheltuieli sociale. Majorarea cu inca o jumatate de procent din PIB a deficitului public ar reprezenta o povara suplimentara exceptionala, greu, daca nu imposibil, de finantat.
Sa recapitulam: reducerea TVA pentru unele produse alimentare nu contribuie in niciun fel la sprijinirea consumatorilor, nu ii ajuta pe cei defavorizati si nu raspunde conditiilor crizei cu care a inceput sa se confrunte economia romaneasca. In schimb, prin cresterea presiunii asupra echilibrului bugetar risca sa adauge o povara insuportabila in plina criza economica. In aceste conditii chiar te intrebi: cum de se nasc totusi asemenea propuneri si cum de ajung ele aproape de legiferare?
- Eugen Radulescu este analist economic, fost presedinte al CEC, Raiffeisen Bank si fost director de politica monetara la BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
