Opinii

O întrebare pe care nimeni nu vrea s-o pună pentru că răspunsul ar arunca în aer afacerea deceniului din România: Cât de mult ştiau fondurile străine care au preluat controlul Fondului Proprietatea de morişca despăgubirilor condusă de Cocoş&company?

O întrebare pe care nimeni nu vrea s-o pună pentru că răspunsul ar arunca în aer afacerea deceniului din România: Cât de mult ştiau fondurile străine care au preluat controlul Fondului Proprietatea de morişca despăgubirilor condusă de Cocoş&company?

Autor: Cristian Hostiuc

20.09.2015, 17:50 8128
Fondul Proprietatea, o afacere de aproape 4 miliarde de euro, a fost începută de guvernul Tăriceanu şi continuată apoi de toate guvernele, în ideea de ai despăgubi pe foştii proprietari sau moştenitorii acestora în contul bunurilor confiscate de regimul comunist acum 6 decenii.
 
Statul român punea la dispoziţie cash şi pachete de acţiuni la unele din cele mai valoroase companii pe care le mai avea în portofoliu-Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, Transgaz, Transelectrica etc.- pentru aceste despăgubiri.
 
Afacerea a fost însă confiscată după 2008 de cei care stăteau în spatele celor aflaţi la putere, PNL, PDL, UDMR sau PSD. Ei au preluat drepturi litigioase ale moştenitorilor care plăngeau pe la uşile ANRP, au intrat în faţă la despăgubiri, au mituit membrii comisiei de evaluare a despăgubirilor, au intrat în posesia banilor sau a acţiunilor de la Fondul Proprietatea, au vândut acţiunile pe piaţa gri sau la bursă şi în final au împărţit banii. Milioane, zeci şi câteva sute de milioane de euro.
 
 
Acum câteva zile, Dorin Cocoş, fostul soţ al Elenei Udrea şi unul dintre finanţatorii PDL, dacă nu chiar a tuturor partidelor, a dat o declaraţie cutremurătoare în privinţa modului cum s-au desfăşurat afacerile la ANRP-Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor, cum se dădea mită şi cum se împărţeau banii, cu nume, prenume şi sume.
 
Dorin Cocoş a început să vorbească, probabil că şi Horia Sima, care a încasat cea mai mare despăgubire, de 127 de milioane de euro, supraevaluată, din care aproape 100 de milioane de euro este considerată supraevaluată. Probabil că mai sunt şi alţii care au descris la DNA cum intrau în posesia drepturilor de despăgubire, cum ajungeau în comisia de evaluare şi cum erau supraevaluate şi în final cum transformau nişte hârtii în cash real. 
 
Asta este o parte a afacerii. Cealaltă parte, de care se vorbeşte mai puţin, este legată de lichidizarea acestor titluri, de preluare acţiunilor la Fondul Proprietatea şi vânzarea acestora, atât pe piaţa gri, cât şi apoi după listarea la bursă.
 
În 25 ianuarie 2011, Fondul Proprietatea s-a listat la bursă, având ca acţionari Statul, prin Ministerul Finanţelor-40%, câteva fonduri străine de investiţii, printre care Elliott, East Capital sau Cartezian-25%, restul titlurilor aparţinând retailului.
Deci fondurile străine au cumpărat acţiuni de pe piaţa gri, de la cei care au obţinut din partea comisiei de evaluare drepturi de despăgubire.
După listarea la bursă fondurile străine au continuat să cumpere acţiuni pe măsură ce ANRP recunoştea titlurile, iar Ministerul Finanţelor plătea despăgubirile în acţiuni la Fondul Proprietatea.
 
Întrebarea este cât au ştiut înainte fondurile străine de investiţii de modul cum unii sau alţii intrau în posesia titlurilor de despăgubire şi apoi a acţiunilor la Fondul Proprietatea, pachete de acţiuni pe care ei apoi le cumpărau?
 
Dacă ar fi stat să cumpere de la retail cu sutele de acţiuni pe zi, nu cu milioanele, Elliott nu ar fi ajuns niciodată aşa repede principalul acţionar de la Fondul Poprietatea.
 
Americanii aveau bani, sute de milioane de dolari de investit, dar aveau nevoie de pachete importante de acţiuni, nu de „fărâmiturile”pe care le deţinea retailul.Pe de altă parte şi cei care intrau în posesia titlurilor de despăgubire, fie legal, fie prin modalitatea lui Cocoş, aveau nevoie ulterior de un comparator, unde” să se descarce”, cum se spune în limbajul bursier.
 
Cum a ajuns peste noapte un fond american, condus de un miliardar numit Paul Singer, la Fondul Proprietatea, într-o ţară săracă cu un risc ridicat, dar cu politicieni corupţi şi finanţatorii lor foarte bogaţi?
 
România este dată ca exemplu, ca fiind o ţară destul de coruptă, dar şi acestă corupţie este finanţată de undeva şi de către cineva.Corupţie fără bani nu există.
 

Bă, da’ comunişti mai suntem! Sper să fiţi voi capitaliştii. Dar nu pe banii statului!

Elliott a investit în afacerea Fondul Proprietatea 300-400 de milioane de dolari în 2 ani şi in final îşi va face de 4-5 ori banii, la modul cum îşi răscumpără acţiunile acum FondulProprietatea sau cum dă dividende. Dar nu numai Elliott a făcut bani din Fondul Proprietatea. 

 
 
Cocoş&company au recunoscut cum au intrat în posesia titlurilor de despăgubire. În acest caz ancheta DNA sau justiţia se poate îndrepta şi împotriva celor care au cumpărat ulterior acţiuni pe piaţa gri sau pe piaţa bursieră în tranzacţii speciale de la Cocoş&company?Cine ştie?Nu toţI cumpărătorii “acţiunilor lui Cocoş&company”şi-au vândut mai departe acţiunile la FondulProprietatea. Încă mai sunt în posesia lor.
 
Între timp, la finalul lunii aprilie, FondulProprietatea s-a listat la Londra, probabil că fără nici o legătură, Elliott şi alţi investitori străini şi-au transferat o bună parte a acţiunilor de la Bucureşti în GDR-urile FonduluiProprietatea de la Londra. Altă piaţă, altă jurisdicţie.
AFACERI DE LA ZERO