Odată ce rolul statelor în repornirea economiilor a devenit esenţial la nivel global, după declanşarea crizei pandemice, era de aşteptat ca potenţiale surse de venituri bugetare să fie rapid identificate. Cum foarte multe sectoare au cunoscut scăderi, reglementatorii au început să se uite tot mai atent la cei care au performat în ultimele luni.
Companiile din tehnologie s-au poziţionat printre câştigătoarele perioadei, dată fiind distanţarea fizică care a acţionat ca un catalizator pentru procesele de digitalizare a multor activităţi. Aşa cum remarcam într-un articol anterior, aceste condiţii, enumerate mai sus, creează premisele ca taxa denumită generic digitală să fie adoptată.
Recent, Comisia Europeană a identificat-o ca potenţială resursă proprie de finanţare a planului de recuperare economică, menţionând că este posibil să impoziteze companiile cu o cifră de afaceri anuală globală de peste 750 de milioane euro, din sectorul digital, pentru a genera venituri bugetare de până la 1,3 miliarde de euro pe an.
Propunerea Comisiei apare după ce Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a avansat un proiect global în acest sens, intitulat ”abordarea unificată” şi care părea că a intrat în linie dreaptă, cu şanse de a fi aplicat din 2021. Totuşi, Comisia Europeană a declarat că „sprijină în mod activ discuţiile conduse de OCDE şi G20 şi este gata să acţioneze dacă nu se ajunge la un acord global.”
Executivul comunitar a mai avut încercări de a introduce această taxă, dar fără să ajungă la un acord pentru că unele state s-au opus. Consecinţa a fost că Franţa, Spania, Italia şi Austria au făcut paşi concreţi în această direcţie şi au demarat acţiuni unilaterale care au, însă, impact asupra regulilor globale de impozitare a profiturilor folosite în ultima sută de ani.
O abordare multilaterală şi unificată este preferabilă pentru a nu submina eforturile făcute în ultimii ani pentru taxarea echitabilă în toate jurisdicţiile. Totodată, o soluţie globală pentru impozitarea multinaţionalelor într-o economie globală digitalizată câştigă tracţiune şi poate restabili echilibrul sistemului fiscal internaţional, precum şi să scadă riscul de represalii comerciale. Deocamdată din anunţul Comisiei Europene lipsesc informaţii suplimentare privind mecanismul de taxare, fiind foarte probabilă aplicarea unei cote pe cifra de afaceri. Propunerea va intra în vigoare, însă, doar dacă primeşte aprobarea Parlamentului European şi a Consiliului UE, cu alte cuvinte acordul tuturor statelor membre.
Merită amintit, în acest context, că în privinţa politicilor fiscale legate de digitalizare, OCDE constată că iniţiativele care includ taxe pe cifra de afaceri sunt „susceptibile de a genera unele denaturări economice, dublă impozitare, incertitudine şi complexitate crescută şi costuri de conformitate asociate pentru întreprinderile care operează transfrontalier şi, în unele cazuri, poate intra în conflict cu unele tratate bilaterale fiscale existente."
Literatura de specialitate referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, în general, dar şi în special în cazul serviciilor digitale, sugerează că fără discuţii suplimentare şi consens între factorii de decizie propunerile de acest fel vor confirma concluziile OCDE. Ca urmare, factorii de decizie ar trebui să analizeze dacă beneficiile depăşesc costurile implementării taxei digitale, având în vedere că un cadru multilateral în acest sens ar avea avantaje mai mari. Aceasta este perspectiva bugetară.
Din perspectiva companiilor, astfel de demersuri nu trebuie privite ca fiind punctuale pentru că vizează anumite companii digitale mari. În fapt, pot afecta toate întreprinderile şi ar putea determina o regândire a locurilor unde se află drepturile de proprietate intelectuală, funcţiile de cercetare şi dezvoltare, de conducere sau cum sunt organizate lanţurile de aprovizionare. Avantajele nete ale digitalizării s-au putut vedea mai clar ca niciodată în ultimele luni. Prin urmare, taxarea acestei zone, deşi devine inerentă, trebuie să cântărească bine argumentele pro şi contra, astfel încât să nu afecteze dezvoltarea companiilor, investiţiile în inovare, cercetare şi dezvoltare.
