Opinii

IRCC a scăzut la 1,25% (bucuraţi-vă), dar dobânzile la lei vor începe să crească la un moment dat (acumulând prea multe dezechilibre) iar cei care iau credite acum vor resimţi cel mai mult acest lucru. Dar care este nivelul ROBOR-ului peste care orice creştere devine periculoasă, atât pentru persoane fizice cât şi pentru companii?

Opinie Cristian Hostiuc, director editorial al ZF

IRCC a scăzut la 1,25% (bucuraţi-vă), dar dobânzile...

Autor: Cristian Hostiuc

04.07.2021, 21:54 8411

Aceasta este o temă puţin înaintea timpurilor – creşterea dobânzilor la lei -, mai ales că IRCC-ul – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare şi cele de consum – tocmai a scăzut la 1,25%, nivel valabil pentru trimestrul al treilea la calcululratelor la bancă.

Nivelul de 1,25% pentru IRCC faţă de 1,67%, cifra anterioară, este cel mai redus nivel de la introducerea lui în 2018.

Miercuri, 7 iulie, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale va avea şedinţa de politică monetară, înainte de vacanţa de vară.

Nu ştiu dacă BNR va creşte dobânda de referinţă, care de la începutul anului se situează la 1,25% sau va lua alte măsuri de întărire a politicii monetare din cauza creşterii inflaţiei pentru reducerea lichidităţii din piaţă.

BNR spune că aşteaptă să vadă ce fac şi celelalte bănci, în special cele din Europa de Est, înainte să majoreze dobânda de referinţă.

Dar la un moment dat, BNR va trebui să schimbe macazul şi să înceapă să crească dobânda la lei şi să retragă facilităţile monetare implementate la începutul crize Covid, în martie 2020, când au fost introduse pentru a echilibra piaţa monetară şi valutară.

Presiunile inflaţioniste încep să-şi facă simţită prezenţa tot mai puternic iar inflaţia are şanse mari să se ducă spre 5% la finalul anului, faţă de 3,75% acum.

Creşterea preţurilor la energie, creşterea preţurilor materialelor de construcţii, creşterea preţurilor la alimente, creşterea preţurilor la haine, de exemplu, este evidentă şi toate lovesc în inflaţie care, dacă nu este controlată din timp, la un moment dat s-ar putea să facă mai mult rău decât bine (asta apropos că BNR spunea că un nivel al inflaţiei de 2% este sănătos).

Revenirea economică este mult prea rapidă (7% este estimarea pentru 2021) iar o parte din ea este nesustenabilă, salariile cresc rapid şi peste aşteptări, tensiunile de pe piaţa muncii fiind din ce în ce mai mari, iar acest lucru duce la creşterea consumului, mai ales a aceluia din import.

Deficitul bugetar este prea mare, deşi este asumat, datoria publică a crescut peste 5-% din PIB, iar la 60% depăşim linia roşie, deci nu mai există marjă de manevră pentru guvern, deficitul comercial (importurile vor fi mai mari decât exporturile cu 20 mld. euro) ne va lovi în faţă în scurt timp, iar deficitul de cont curent, care va depăşi 5% din PIB, intră în zona de avertisment extern.

Până acum aceste probleme macroeconomice nu s-au decantat pe piaţa valutară unde cursul este mult prea stabil, la 4,92 lei pentru 1 euro, şi pe piaţa monetară, unde ROBOR-ul încă nu a fost afectat de creşterea inflaţiei, piaţa fiind supralichidă.

ROBOR-ul la 3 luni, un indicator de referinţă pentru împrumuturile în lei, stă la 1,5% faţă de o inflaţie de 3,75% (mai 2021 / mai 2020) şi faţă de o perspectivă a inflaţiei de 5%.

Piaţa monetară interbancară este supralichidă pentru că depozitele atrase de bănci sunt mult mai mari decât creditele acordate sau care pot fi acordate.

De prea mult timp lumea beneficiază de dobânzi ultrascăzute sau chiar negative, dar în ultimul an inflaţia a început să-şi arate colţii. Spre exemplu, în SUA, ultima inflaţie an la an este de 5%, iar în Europa a început să depăşească 2% după foarte mult timp.

Creşterea inflaţiei la americani la 5% a scos de la naftalină ce s-a întâmplat în SUA în anii 70-80, atunci când inflaţia a depăşit 10%, iar pentru scăderea ei Banca Centrală – Fed a majorat dobânda de referinţă la peste 15%.

Analiştii încearcă să vadă ce s-a întâmplat în acei ani în America pentru a detecta lucruri comune, similare situaţiei din zilele noastre.

Peste tot în lume există prea mulţi bani care nu au fost absorbiţi de economie ci doar de creşterea burselor şi a activelor imobiliare.

În România, din 2012 ne bucurăm de un trend de scădere a dobânzilor - ROBOR-ul era la 6% -, ceea ce a uşurat enorm plata ratelor la bancă în ultimii 8-9 ani.

Gândiţi-vă la cineva care a luat un credit Prima Casă cu un ROBOR de 6%, plus marja băncii, iar în ultimul an a plătit ROBOR la o medie de 2%, să zicem.

Peste scăderea dobânzilor a intervenit şi creşterea salariilor din ultimul deceniu – salariul minim s-a triplat iar salariul mediu s-a dublat - , aşa că rata la bancă a putut fi acoperită fără probleme şi a fost ani de zile mai redusă.

Problema este că cei care au luat credite în ultimii ani au beneficiat de dobânzi de referinţă mai reduse, iar când procesul de creştere a dobânzilor va începe, vor plăti lună de lună rate mai mari.

În aceste condiţii, care este nivelul de alertă peste care orice creştere a dobânzilor la lei începe să se simtă, să doară?

Eu cred că de la un nivel de 5% (ROBOR), spune Adrian Codîrlaşu, vicepreşedinte CFA – Asociaţia Analiştilor Financiari din România, cei care lună de lună calculează şi oferă publicului indexul de încredere macroeconomică – indexul calculat pentru luna mai a fost la cel mai ridicat nivel din 2 ani şi jumătate, cu toate că analiştii se aşteaptă la creşterea inflaţiei, creşterea cursului şi creşterea ROBOR-ului, toate în acelaşi timp în următoarele 12 luni.

La un ROBOR de 1,5%, în acest moment, până la 5% mai avem un timp de respiro.

Dar, atenţie, că la un moment dat creşterea economică şi creşterea salariilor vor încetini, dar dobânzile şi cursul vor creşte pentru a corecta deficitele macroeconomice acumulate în prezent.

Până vor veni aceste corecţii, să ne bucurăm de scăderea IRCC-ului – care se calculează pe baza dobânzilor efectiv tranzacţionate pe piaţa monetară interbancară în T2/2021.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO