Iată ce spune marele plan de restructurare a defictului bugetar care va sări anul acesta de 8% din PIB: deficitul bugetar va fi pus cu botul pe labe prin metoda deficitului caloric şi, astfel, va slăbi la o treime din greutatea lui de azi, până la 2,5% din PIB.
Planul nu zice mai nimic despre costurile reducerii deficitului pe o perioadă atât de lungă şi nici nu explică „hiatusul” fiscal: deficitul scade, dar datoria publică creşte, de la 52% din PIB acum la 62% din PIB, în 2030. Iar doar aceste 10 puncte în PIB în plus la datorie înseamnă o creştere a costului cu dobânzile de la 2% din PIB în acest an la 3,5% din PIB la finalul perioadei de ajustare.
Dar, hai să zicem că este un moft să întrebi dacă este normal să plăteşti, într-un an, dobânzi la datorie mai mari decât aloci Educaţiei (2,2% din PIB anul trecut, 3,3% din PIB, anul acesta) sau Armatei. Sau să întrebi cine va finanţa deficitul şi la ce costuri, în condiţiile în care te împrumuţi deja la cele mai mari costuri din regiune. Totuşi, măcar din curiozitate, trebuie să întrebi cine a scris acest program. Că nu prea seamănă cu nimic din ce se vinde pe piaţă. Poate nu l-a scris social-democratul Marcel Ciolacu că el abia învaţă economie cu Florin Georgescu, cum singur mărturiseşte. L-o fi scris liberalul Boloş? Că el este ministrul finanţelor, iar planul este pus în dezbatere publică pe site-ul Finanţelor. Cine l-a scris? Că n-a cântat cocoşul de trei ori şi toţi s-au lepădat de el.
Ce zice planul? Zice că veniturile bugetare din impozitul pe venit vor creşte, în 2025, la 4% din PIB, de la 2,8% din PIB în 2024. Economiştii au spus că aici nu poate fi vorba decât de majorarea cotei unice pe venitul salarial, acum de 10%, pentru că nu poţi scoate, cât baţi din palme, 1,2 puncte în PIB doar din impozitul pe salarii.
Ce zice PNL, prin vocea şefului lui Boloş? „Vreau să ştiţi care sunt liniile noastre roşii, despre asta vreau să vorbesc. Nu vom renunţa la cota unică de impozitare de 16%”, a tunat, marţi, Nicolae Ciucă, în faţa unei săli pline cu liberali. Probabil a vrut să spună 10%, dar emoţiile sunt mari şi în politică, nu doar la prezentarea tezei de doctorat.
Ce zice programul de guvernare al PSD lansat ieri? Zice: „Impozitul pe venit rămâne 10%. Impozitul pe profit rămâne 16%. Cota generală de TVA rămâne 19% şi se menţine cota redusă de TVA la bunurile şi serviciile din prezent. Impozitele pe proprietate rămân nemodificate. Menţinerea pragului de impozitare de 500.000 de euro pentru microîntreprinderi (rămâne în vigoare – n. red.)”. Păi şi ce se modifică atunci astfel încât programul electoral să fie cât de cât de acord cu „planul bugetar-structural”?
Mai arată planul: cheltuielile cu salariile vor fi diminuate, treptat, de la 9,3% din PIB la 8,3% din PIB iar ponderea cheltuielilor cu asistenţa socială (impropriu numite aşa pentru că aceste cheltuieli sunt, în majoritate, pensii) scad de la 12,7% din PIB la 10,7% din PIB, deci cu două puncte în PIB. Unii economişti cred că acest lucru nu poate însemna decât îngheţarea pensiilor şi a salariilor din sistemul public. Cadrul legal există: potrivit legii răspunderii fiscal-bugetare, creşterile salariale în sectorul bugetar îngheată când datoria publică sare de 50% din PIB iar creşterile de pensii sunt stopate când datoria publică trece de 55% din PIB. La salarii, condiţia este îndeplinită iar la pensii este aproape de a fi. Ce promite programul electoral al PSD? „Indexarea anuală a pensiilor din sistemul public, conform mecanismului prevăzut în noua Lege a pensiilor, care asigură sustenabilitatea pe termen lung a sistemului public de pensii. Pensia medie va ajunge la 810 euro, iar cea minimă la 415 euro în 2029.” Nu se leagă aceste promisiuni cu dezideratul de reducere a cheltuielilor sociale.
Aşadar, cine a scris „planul”? - că nu l-a scris von der Leyen şi este greu de crezut că ea va accepta o ajustare pe o durată mai mare de patru ani, cât măsoară un plan standard de acest fel. Măcar ca să ştim cine sunt aceşti noi maeştri sofişti, capabili să scrie pe pagina din stânga că pisica este neagră iar pe pagina din dreapta că pisica este albă, în timp ce la mijloc stă o pisică albastră.
