S-au redeschis şcolile. Nu şi şcoala “Sfinţii Constantin şi Elena”, din Drumul Taberei. Pentru că ea este “în reparaţii”. De luni de zile. Primarul sectorului este pe “mute” cu această situaţie, dar se ceartă pe “Facebook” (că aşa-i moda acum) cu primarul general care i-ar fi pus un panou publicitar în retina unei interesecţii, dar el nu spune care.
A început programul de vaccinare. Este bine – este, de fapt, cea mai bună veste din aceste luni nenorocite.
Ministrul sănătăţii spune că nu are un conflict cu premierul şi că acest presupus conflict este o invenţie a presei ostile.
Pe ecranele televizoarelor se vede însă altceva – cu declaraţiile protagoniştilor, nu cu ceva comentarii ostile. Nu e neapărat un conflict când unul zice “hăis!”, iar altul “cea!”. Dar, astfel, căruţa riscă să se ducă în râpă.
Nu este de ici de colo ca Ministerul Sănătăţii să emită comunicate precum că “X” persoană vaccinată a suferit o pareză facială, în urma vaccinului, pentru ca, a doua zi, să spună că s-a înşelat. Şi nu este puţin lucru ca acelaşi minister să publice un formular pe care părinţii ce-şi trimit copii în şcoli sunt obligaţi să-l completeze, iar Ministerul Educaţiei să fie obligat să spună, mai apoi, că nu există nicio bază legală pentru pretenţia ministrului sănătăţii. Nu este normal să spui una la prânz şi alta la cină.
Ministrul economiei susţine că “statul” nu mai susţine companiile româneşti pentru târguri şi expoziţii în străinătate. Şi dă o serie de date fără semnificaţie. Dar nu are nicio analiză despre eficienţa acesui sprijin. “Va mai analiza”, spune el. Statul român are însă date de baze enorme. Este limpede că ministrul de resort nu ştie unde să se uite.
Un om este eficient nu atunci când ştie totul pe de rost, ci atunci când, având o problemă, ştie unde să caute. Dacă îmi trebuie un citat din Homer potrivit gândurilor pe care le pun pe hârtie, atunci trebuie să-l fi citit pe Homer şi să ştiu pe ce raft al bibliotecii este, ca să-l citez fără greşeală. Filosoful Gabriel Liiceanu spune, într-una din cărţile sale că, dacă vrei să spui ceva nou, trebuie să ştii tot ce au spus alţii înaintea ta pe acest subiect (e un citat aproximativ). În economie nu este altfel. Aşa cum, în filosofie, trebuie să ştii tot ceea ce s-a scris înaintea ta, dacă vrei să însemni şi tu ceva, aşa cum în medicină trebuie să ştii tot ce s-a făcut înainte, dacă vrei să descoperi ceva, aşa este şi în economie. Nu poţi veni cu poveşti: nu poţi să spui că “fac asta”, dar “mai cercetez”. Trebuie să “cercetezi” înainte de a deschide gura.
Din păcate, zicala “vorbeşte gura fără el” poate fi aplicată multora din miniştrii cabinetului Cîţu.
De aici senzaţia de improvizaţie. În vremuri calme, oamenii nu se prea uită la ce face guvernul. În vremuri tulburi ca cele de azi, nu este loc de improvizaţie.
Este dezgustător ca ministerele să-şi dea cu formularele în cap, ca primarii (ai aceleiaşi coaliţii) să se scuipe ca pisicile şi ca primul şef al ţării să meargă la schi în vreme ce spitalele ard. Este dezgustător să dai vina pe un partid în opoziţie, căruia i-ai racoloat sute de primari între timp, când tu conduci ţara de şapte ani.
