Opinii

Iulian Anghel, ZF: Dacian Cioloş a rupt USR. România a rămas, practic, fără opoziţie politică. Ce fel de democraţie este asta?

Iulian Anghel

Iulian Anghel

Autor: Iulian Anghel

02.06.2022, 08:40 1613

A avut tot ce nici 1% dintre români nu visează. În calitatea lui de comisar european, salariulul lui era de 17.000 de euro pe lună. La Parlamentul European are 7.000 de euro salariul plus bonusurile - cazare gratuită, transport gratuit, invitaţi la masă cărora le achită consumaţia din banii Parlamentului. Aceşti bani vin de undeva, pentru că banii nu cad din cer.

Dacian Cioloş a demisionat din USR şi-şi face un nou partid.

„Am demisionat când am înţeles că şansele de a reforma un partid de care societatea are nevoie sunt inexistente, iar eu nu pot să mint sau să disimulez că este totul perfect doar pentru a ocupa o funcţie trecătoare“, susţine el.

Noul partid se va numi  REPER –(Reînnoim Proiectul European al României).

Problema lui Cioloş stă aşa: el a fost ales preşedinte al USR, după fuziunea dintre USR şi PLUS (partidul lui). La trei luni distanţă de la alegerea lui a demisionat din fruntea partidului. Pentru că nu i-ar fi fost susţinut programul. Care program? Nu l-a văzut nimeni. Nu a fost susţinut în poziţia de şef de partid, spune el. Cum nu a fost susţinut de vreme ce a fost ales preşedinte al partidului într-un vot în care au participat majoritatea membrilor de partid/partide (USR şi PLUS)?

Chiar dacă mediul economic dispreţuieşte lumea politică, iar mediul politic îi dispreţuieşte pe cei care-şi pun ceasul să sune le 5.30, nu este o altă cale decât aceea de a hotărî cu toţii la ce oră să sune ceasul. Dar, dacă n u există un dialog, nu putem stabili la ce oră sună ceasul. Pentru că boierul îşi va pune ceasul să sune la 11.00, iar sclavul se va trezi la5.30 pentru că aşa a decis stăpânul.

Problema României este că, în lipsa unei opoziţii politice, democraţia se va scufunda. Dar nu este doar problema României, ci a tuturor democraţiilor. Trăim noi bine? Ar trebui să ştim că democraţiile moderne nu au mai mult de 250 de ani.

Democraţia nu poate rezista fără o opoziţie solidă. Singura opoziţie în România era USR, pentru că AUR nu poate fi luat în seamă. Practic, România nu mai are opoziţie acum. Nu poţi să te numeşti opoziţie când puterea are 70% din parlamentari, iar opoziţia 5%.

Oamenii de afaceri trebuie să vorbească cu politicienii, dar cu cine? Unuia nu-i ajungi cu prăjina la lungul nasului când este la putere, altul nu răspunde pentru că îşi face un partid nou.

Schisme politice au tot fost şi vor fi: PNL-Aripa Tânără (la începutul tinerei democraţii a României), ruptă din bătrânul PNL. APR (Alianţa pentru România), rupt din PSD.  „Alternativa României“, „Partidul Alternativa României“ ajunse mai apoi „Uniunea Forţelor de Dreapta“ şi ea ajunsă apoi un nimic, după ce a fost înghiţit de PNL. Şi asta ca să nu mai vorbim de preistoria spargerii FSN-ului.

Problema este că, pe atunci, încă exista o opoziţie politică. Aşa cum a fost ea, mică, mare, a fost. O ţară nu poate trăi, dacă nimeni nu mai spune „Nu“. Încă oamenii spun, poate, „nu“, dar cui? Când puterea politică s-a unit, la vârf, când PSD, PNL, UDMR au 70-80% din mandate în Parlament, iar singurul partid din opoziţie ce poate fi considerat frecventabil, USR – că o fi de stânga, că o fi de dreapta, nu mai e rost să vorbim – cu cine vorbeşti, dacă eşti nemulţumit? Asta a făcut Dacian Cioloş. A distrus un partid, mic fără discuţie, fără putere de decizie, dar singurul ce putea duce în Parlament vocea  nemulţumiţilor.