Mie îmi plac filmele americane cu pistolari. Mi-au plăcut din copilărie şi îmi plac şi acum când am ajuns la cumpăna apelor. Pentru că pistolarii împărţeau dreptatea. Cărui om din lume nu-i place dreptatea?
Cui din lume nu-i place să fure de la bogaţi şi să dea la săraci? Haiducii lui şapte cai, haiducii Dumnezeu mai ştie cui. Eu l-am urât pe tatăl meu atunci când râdea de mine, în neştiinţa lui. Eu credeam că ceea ce scrie Jules Vernes în “Călătorie la centrul pământului” este adevărat. Iar el încerca să mă înveţe că nu tot ce zboară se mănâncă.
Când ajungi om matur începi să ai o altă problemă. Continui să-l iubeşti pe Jules Vernes, dar problema e: de la câte fire de păr în cap eşti chel?
Adică de unde începe adevărul şi unde se sfârşeşte? Rămâi în fanteziile copilăriei cu copii care pătrund în miezul pământului sau rămâi la suprafaţă?
Bugetul promis pentru 2022 e aşa: investiţii de 7% din PIB. Este o fantezie de copii. 80 de miliarde de lei, în condiţiile în care 90% din veniturile statului merg în salarii, pensii şi plata datoriilor? Opt spitale regionale promise în trecut unde sunt?
Bugetul nu are 80 de miliarde de lei pentru investiţii. Pentru că nu-i are, nu pentru că ar vrea să-i aibă. Ca să-i aibă trebuie să dubleze taxele. Hai să vedem cine are acest curaj.
Hai să ne întoarcem. Să vedem ce putem face. Iar Vernes să rămână în copilăria noastră.
