Opinii

Iulian Anghel, ZF: Să mori ca prostul în stepele Ucrainei

Iulian Anghel, ZF: Să mori ca prostul în stepele Ucrainei

Autor: Iulian Anghel

22.09.2022, 00:06 3092

Democraţia are multe defecte. Dictatura nu are niciunul.

Având multe legi, democraţia suferă, pentru că, având multe legi, aceste legi sunt scrise de mai mulţi oameni. Care nu întotdeauna cad de acord şi atunci iese un ghiveci de legume ce pare, totuşi, a fi un compromis colorat la vedere, deşi nu pe placul tuturor.

În democraţie, legile trebuie respectate de oameni care au zeci de mii/milioane de păreri şi care spun că legea este fie bună, fie rea.

În dictatură, legea este scrisă de un singur om sau de o mână de oameni. Şi trebuie respectată de zeci şi sute milioane de oameni care nu au nicio părere.

Acum că Vladimir Putin a decis că 300.000 de rezervişti vor fi încorporaţi pentru a lupta în Ucraina, vor vedea şi boierii din Moscova şi din Sankt Petersburg ce înseamnă războiul. Rezerviştii sunt, practic, foşti soldaţii în termen lăsaţi la vatră după încheierea stagiului militar obligatoriu.

Sintagma „carne de tun“ nu am auzit-o de azi, de ieri. Am fost soldat în armata română. Sunt rezervist. În caz de război, voi fi chemat să-mi apăr ţara, cum sunt chemaţi acum 300.000 de ruşi ca „să-şi apere ţara“. Ce pregătire am? Nu ştiu. Îmi amintesc, banal, că am fost la o tragere de noapte în care au fost folosite acele AG7 sovietice, armele antitanc. Am fost la o tragere de zi unde ni s-au dat doar 4 cartuşe de fiecare. Am tras cu mitraliera de pe afet o singură dată. Nu ştiu câte gloanţe. Ştiu că colonelul care comanda batalionul de infanterie/grăniceri de la Sighet m-a înjurat pentru că nu i-a plăcut cum trag - în poligon, când ţinta este lovită, ea se lasă în jos. Eu, care puneam mâna, pentru prima dată la 18 ani şi câteva luni, pe o mitralieră de asalt.

Lucrurile astea aproape le-am uitat. Dar sunt multe altele pe care nu le-am uitat. Sintagma „carne de tun“ nu este de azi, cum spuneam. Ne-o amintea aproape zilnic locotenentul care conducea unitatea noastră. „Soldat!“ - ţipa el. „Nu eşti decât carne de tun!“ În România mâncarea era un lux, dar ordonanţa lui îi căra acasă carne şi conserve din mâncarea soldaţilor. La pichetul de grăniceri unde am stat o vreme, soldaţii l-au luat la goană pe sergentul-major care conducea pichetul pentru că fura mâncarea soldaţilor – era singurul care avea cheia de la cămară - iar soldaţii nu aveau ce să mănânce. Şi l-au prins cu sacul de conserve furate şi l-au bătut. Sunt poveşti de armată, veţi zice, dar nu sunt doar atât. Este vorba de cum întreţii o armată. Cum îţi asiguri devotamentul ei. Acesta, descris mai sus, era/este sistemul sovietic. În care unii erau/sunt stăpâni şi alţii sclavi. Desigur, ruşii convocaţi acum la război îşi vor aminti bine de cum au fost trataţi înainte de a fi rezervişti. Când îi vezi pe ruşi furând găini din curţile oamenilor ţi se face silă. Oameni de 18-20 de ani care torturează şi ucid semeni ai lor - înfiorător. Asta este însă starea acestei armate care transformă oamenii vii în zombi.

Câtă vreme războiul a fost departe, boierii din Moscova sau din Sankt Petersburg ţineau cu noul Stalin. La moarte mergeau amărâţii din marginile imperiului, cei care nicio cruce de lemn la cap nu-şi permit.

Cei cu bani se vor fofila, ca întotdeauna. Dar, oricât de mare ar fi Rusia, ruşii nu vor avea cum să nu observe că o mie, două mii, zece mii, o sută de mii de taţi, de fraţi, de cumnaţi, de nepoţi au fost luaţi din casele lor, au fost trimişi pe front şi nu se mai întorc sau se întorc în sicrie sau fără mâini şi fără picioare.

Când eşti soldat cu contract ştii riscul pe care ţi-l asumi. Dar când ai un job şi strângi bani pentru vacanţa de Crăciun şi primeşti în cutia poştală un ordin de încorporare, ce faci?

Nu-i plâng pe ruşi, că nu sunt de plâns. Admit, majoritatea, cu o cruntă nepăsare crimele pe care armatele lor le fac în Ucraina. Văd doar această diferenţă între democraţie şi dictatură. Retragerea americanilor din Vietnam s-a produs pe fondul unor imense proteste publice. Retragerea din Afganistan s-a produs, într-o bună măsură, pe fondul unei nemulţumirilor sociale în creştere. În Rusia, nimeni nu mişcă în front, chiar dacă nu ai un mormânt unde să ţi-l plângi pe cel drag, mort ca prostul în stepa Ucrainei.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO