Cel mai bun răspuns al societăţii la circul PSD este indiferenţa. Societatea noastră nu mai pune botul la social-democraţia lui Ion Iliescu. Că Grindeanu nu va mai fi niciodata premier cum crede, cui îi pasă? 90% din populaţia României nu ştie cine este preşedintele Camerei Deputaţilor. Patru-cinci milioane de români lucrează în Italia, în Spania, în Germania, în lumea larga. Nicio statistica nu stie câţi copii au aceşti vagabonzi universali, dar bunul simţ – după media INS - arată că sunt cel puţin un milioan. Un milion de copii care ştiu cine este Georgia Meloni, cine este Pedro Sanchez, cine este Friedrich Merz, dar nu au auzit, în viaţa lor, de Sorin Grindeanu. Care vorbesc limba română, pentru că mama şi tatal lor vorbesc, în casă, româneşte. Dar copiii nu ştiu nimic de ţara atât de iubită de Dl. Grindeanu. Şeful de partid cu 10% în încrederea publică. Şeful unui partid la 15% încredere, la urna de vot.
Dar toate poveştile, oricât de blânde sau ticăloase sunt, au un sfârşit şi ştim de copii cu ce se manâncă „început, cuprins şi încheiere”. În povestea asta nu ştim un lucru, îl putem bănui, dar nu-i frumos să zici că adevărul este visul tău de azi-noapte. Ştim începutul: un partid care a dus deficitul ţării la culmi, pentru care nu vrea acum să plătească. Pentru că plata de azi a fiecăruia este consecinţa deciziilor de ieri ale PSD. Ce oroare: PSD, care a dus deficitul bugetar la 10% din PIB ca să-i mântuiască pe săraci, pierde 80% din încrederea pe care o avea partidul lui Ion Iliescu în vremea în care săracii tânjeau după sclavia din capitalism. Nici cei mai mari duşmani ai PSD nu puteau visa la aşa ceva. Creşterea taxelor la noi a fost decisă şi de PSD - acesta este cuprinsul, esenţa, spusele din începutul şi încheierea unei poveşi. Iar Dl. Grindeanu crede că el este este esenţa sfârşitului de poveste cu prinţul pupându-şi iubita.
Acum, ce-a păpat lupul bun păpat rămâne. Dar Dl. Grindeanu nu s-a uitat cu atenţie la istoria partidului său. PSD este singurul partid din România care şi-a dat preşedinţii afara cu şuturi în fund. Ion Iliescu, Adrian Nastase, Mircea Geoană. Urmează Sorin Grindeanu cu peronul pe care nu vrea el. Nici deştepţii nu o duc bine în lumea asta, dar proştii sunt mişto. Ce ar fi viaţa fără proşti?
