Opinii

Iulian Anghel, ZF. USR vrea taxe zero până la nivelul salariului minim, PNL se mândreşte că a eliminat taxe peste taxe, PSD nu renunţă la majorarea pensiilor cu 40% şi tot aşa până la capătul funiei. Mai pot fi însă reduse taxele şi majorate cheltuielile?

Opinie Iulian Anghel, editor politic ZF

Iulian Anghel, ZF. USR vrea taxe zero până la nivelul salariului minim, PNL se mândreşte că a eliminat taxe peste taxe, PSD nu renunţă la majorarea pensiilor cu 40% şi tot aşa până la capătul funiei. Mai pot fi însă reduse taxele şi majorate cheltuielile?

Autor: Iulian Anghel

04.11.2020, 16:28 3597

Ca într-o întrecere socialistă pe dos unde, în loc să raportezi producţii record la hectar, raportezi reduceri de taxe record la centimetrul de autostradă inaugurat, partidele “capitaliste” din România au încins, cu o lună înainte de alegeri (dacă ele se vor ţine, până la urmă), o horă a reducerilor de taxe şi a majorărilor de cheltuieli, de parcă s-ar fi trezit, dintr-odată, la o nuntă, în vreme ce aşteptau un parastas.

Ultimii veniţi la petrecere, dar nu cei din urmă, având în vedere că este rost pentru ei de o intrare la guvernare, sunt cei din USR care promit, în programul lor electoral recent pus pe piaţă, eliminarea de taxe şi de impozite pentru salariul minim brut pe economie, acum la 2.230 de lei. Pentru a nu exista o discriminare, toate salariile brute până de până la 2.230 de lei ar urma să fie scutite de taxe şi impozite – nu ar urma să se mai plătească, prin urmare, pentru sume brute până la acest nivel, impozitul de 10% pentru venitul salarial. Nu se înţelege limpede dacă nu se vor mai plăti şi contribuţiile (Sănătate, CAS), dar din evaluarea impactului, 30 mld. lei anual, aşa reiese, având în vedere că toate veniturile din impozitul pe salarii au fost, în 2019, de doar 23 mld. lei. De unde bani? “Din “oprirea cheltuielilor statului”, susţine USR. Care cheltuieli? Pentru că principalele cheltuieli ale “statului” au fost anul trecut cu salariile (28% din venituri), pensiile şi sprijinul social (31% din venituri), bunuri/servicii, foarte multe din aceste cheltuieli fiind pentru spitale (14% din venituri), investiţii (8% din venituri), dobânzi (4% din venituri). Păi, s-a cam făcut 100%. De unde tai? Nu ni se spune. Las la o parte discuţia mai de amânunt, anume cum vor fi susţinuţi cei care nu şi-ar mai plăti asigurarea de sănătate şi nici ce se va întâmpla cu pensiile celor care nu şi-ar mai achita contribuţiile sociale. Acestea nu sunt amănunte pentru obrazele subţiri de userişti. Este de presupus că nu s-ar ajunge chiar acolo, dacă un astfel de program ar intra vreodată în vigoare. Rămânem însă la impozitul pe venitul salarial – 10% acum în România, ce mai mic din Uniunea Europeană (doar Bulgaria mai un astfel de impozit de 10%). Şi ne uităm pe statistici. În 2019, bugetul general consolidat a obţinut din impozitul pe salarii şi venit 23 miliarde de lei, echivalentul a 2,2% din PIB. Media în UE, la acest capitol, este de 9,6% din PIB. E drept că salariile/veniturile în România sunt mici în raport cu veniturile angajaţilor din ţările mai bogate, dar aici vorbim de venituri ca pondere în PIB a fiecăruia şi vedem că avem venituri, din această sursă, de 4,4 ori mai mici decât media. Şi, într-o astfel de situaţie, vorbim de eliminarea impozitului pe venit pentru 1,2 milioane de angajaţi cu salarii minime şi de reducerea cu mai mult de jumătate a impozitului pentru alte 3,7 milioane de angajaţi care vor fi impozitaţi doar de la 2.230 de lei în sus?

România are venituri din taxe fiscale de 26% din PIB, faţă de media UE de 40% din PIB. Sub securea sărăciei şi sub acest imperiu al autocompătimirii colective, ne-am pus zdravăn pe reduceri de taxe şi pe creşteri de cheltuieli. Nu spun că reducerea poverilor fiscale este o idee rea. Nu voi spune că majorarea salariului minim brut este o idee rea. Spun că nimic nu a fost pus în loc. Toată lumea vrea însă servicii mai bune, spitale mai bune, străzi mai bune. Vrea venituri mai mari. Dar nimeni nu vrea să contribuie. Este o lamentaţie colectivă că, în România, impozitele sunt mari când, de fapt, statisticile arată că avem una dintre cele mai mici rate de impozitare din UE. Staţi să vedeţi factura la final de an. Cu sau fără pandemie, oricum lucrurile ar fi luat-o razna. Deficitul fiscal a fost de 4,6% din PIB în 2019 pentru că veniturile (la o creştere economică de 4,2%) au crescut 25 de miliarde de lei, iar cheltuielile cu 47 de miliarde de lei. Acum, la nouă luni din 2020, veniturile sunt în scădere cu un miliard de lei, iar cheltuielile au crescut cu 40 de miliarde de lei. Ca să-şi acopere deficitul care va ajunge la 9% din PIB în 2020, Finanţele au făcut o datorie nouă de 77 mld. lei, în doar primele opt luni din an.

Iar, în aceste condiţii, tu vorbeşti de noi majorări de cheltuieli şi de reduceri de taxe. PSD presează pentru majorarea pensiilor cu până la 40% şi pentru dublarea alocaţiilor; PNL împarte în stânga şi în dreapta “stimulente” de pandemie, nu doar pentru medicii care merită să fie recompensaţi pentru efort, ci şi celor care păzesc uşile primăriilor, foştii paznici de pe vremuri, ajunşi acum mari “poliţişti locali”. PSD îşi centrează campania pe majorări de cheltuieli (pensii, alocaţii), USR pe noi reduceri de taxe că, deh, nu era la masă când Dragnea/Vâlcov tăiau din taxe fără măsură şi fără judecată.

PNL se laudă că a eliminat taxele introduse de PSD, cum ar fi supraimpozitarea muncii part-time, dar nu a pus nimic în loc, adică un mecanism de stopare a practicii potrivit căreia îi treci omului în contract un program de lucru de două ore, în vreme ce el stă la job 8 ore, practică pe care PSD a încercat să o stopeze prin această impozitare.

Şi, uite aşa, trăim într-o ţară care se înglodează în datorii într-un ritm ameţitor, în vreme ce toţi trag de punga goală a bugetului şi, dacă harababura continuă, nu va exista o altă cale de ieşire din mocirlă decât majorarea taxelor. Altfel zis, reducem taxe şi majorăm cheltuieli, ca să avem de unde majora taxe şi de unde reduce cheltuieli, mai târziu.

AFACERI DE LA ZERO