Presedintia italiana a Uniunii Europene poarta o raspundere enorma, anume revigorarea extinderii ca aspect esential al noii UE.
Un bun punct de plecare ar fi promovarea unei atitudini diferite despre adoptarea euro de catre statele candidate la aderare. Perspectiva paternalista actuala a institutiilor UE fata de tarile aspirante ameninta sa creeze o Europa cu doua niveluri, care va complica procesul integrarii.Tarile candidate si-au facut temele cu asupra de masura, ajungand la un grad de integrare comerciala cu statele UE chiar mai mare decat al multora dintre membrii actuali. Trei dintre ele aâ¬â Estonia, Letonia si Lituania aâ¬â au consilii monetare sau un curs de schimb fix cu euro, ca Bulgaria, care se asteapta sa intre in UE in 2007. Altele si-au declarat de cativa ani interesul de a adopta euro mai devreme, in unele cazuri unilateral, chiar inainte de intrarea in UE aâ¬â o pozitie sprijinita deschis de Banca Nationala a Poloniei si cu mai putina fermitate de Banca Nationala a Ungariei si de Banca Nationala Ceha.In ciuda progreselor lor in a aduce inflatia si ratele dobanzilor la niveluri apropiate de cele din UE, multe tari candidate se tem insa ca, o data cu deschiderea completa a pietelor lor pentru fluxurile de capital aâ¬â o cerinta pentru aderare aâ¬â vor fi expuse riscului unor incetari bruste ale fluxurilor de capital si unor crize financiare. Aceste tari au invatat lectia de la America Latina si Asia anilor '90. Adoptarea euro le-ar oferi o cale sigura de a evita astfel de riscuri si de a se concentra asupra unei cresteri reale a economiilor lor.Dar raspunsul din partea institutiilor UE, respectiv Banca Centrala Europeana si Comisia Europeana, a fost negativ: tarilor candidate li s-a spus ca mai intai trebuie sa fie timp de cel putin doi ani membre ale Mecanismului European al Ratelor de Schimb, unde aspirantii la euro trebuie sa demonstreze cat de bine se adapteaza. Initial, chiar consiliile monetare au fost considerate inacceptabile, desi, asa cum se intampla deseori in Europa, s-au facut exceptii: tarile cu consilii monetare le pot pastra si dupa intrarea in UE.Opozitia Bancii Centrale Europene si a Comisiei Europene fata de adoptarea rapida a euro e lipsita de fundamente reale. Ce ar trebui sa conteze pentru UE este ca politicile fiecarui stat membru sa nu dauneze altor membri.Dupa cum spune Leszek Balcerowics, guvernatorul Bancii Nationale a Poloniei, adoptarea euro de catre tarile candidate va fi cu siguranta benefica pentru acestea si in cel mai rau caz va fi neutra ca efect pentru actualii membri. Luate la un loc, economiile tarilor candidate sunt atat de mici aâ¬â in total circa 6% din Produsul Intern Brut largit al UE aâ¬â incat nu ar putea exercita nici o influenta semnificativa asupra euro.Insa opozitia continua a institutiilor UE a determinat cele mai multe din tarile candidate sa renunte la ideea adoptarii unilaterale a euro, sau imediat dupa intrarea in UE. Din nefericire, incapatanarea Bancii Centrale Europene si a Comisiei Europene ofera acum argumente pentru guvernele populiste din tarile candidate care mizeaza pe aprecierea monedelor lor ca sa se sustraga disciplinei fiscale pe care le-ar impune-o adoptarea euro. Iar o astfel de politica fiscala expansionista ar descalifica, probabil, tarile respective in incercarea lor de a adera prea curand la euro.Si, intr-adevar, tarile candidate care nu si-au insusit sistemul consiliului monetar au inregistrat cresteri ale deficitului bugetar aâ¬â peste 9% din PIB in Ungaria in 2002 si peste 5% in Polonia, Republica Ceha si Slovacia aâ¬â in timp ce influxurile mari de capital au stimulat in permanenta aprecierea monedelor lor nationale. Aceasta tendinta expune economia reala din tarile candidate tocmai la riscul de incetare a fluxurilor de capital si la criza financiara pe care adoptarea mai devreme a euro urmareste sa le evite.Este o ironie ca tarilor candidate li se vorbeste de catre oficialitatile Bancii Centrale Europene si ale Comisiei Europene despre trecerea de la convergenta nominala la convergenta reala. Obiectivul cresterii economice in tarile candidate pare a fi singurul imperativ de la Bruxelles; stabilitatea macroeconomica mai poate sa astepte. Deficitele bugetare mari sustin cresterea, dar inflatia, fireste, nu e o problema.Daca asemenea stil de gandire pare cunoscut, probabil e pentru ca acesta recapituleaza (mai mult sau mai putin) bazele sistemului nesustenabil de planificare cu care tarile candidate au avut de-a face la inceputul anilor '90. Dar tocmai faptul ca fostele state comuniste au adoptat politici economice rationale si orientate spre piata le-a permis sa ajunga acum in pragul aderarii la UE. Prin urmare, institutiile europene ar trebui sa renunte la abordarea lor paternalista si sa trateze cu seriozitate ingrijorarile pe care bancherii centrali din tarile candidate le au in legatura cu riscul de a-si pastra monedele nationale pe o perioada indelungata in conditiile in care economiile lor sunt solicitate sa se deschida complet pentru fluxurile de capital din exterior.Asa cum stau lucrurile acum, Banca Centrala Europeana si Comisia Europeana sprijina de facto pozitia guvernelor populiste din Europa de Est, care deja cheltuiesc fondurile pe care spera sa le obtina in viitor de la UE. Este imperios necesar, deci, ca institutiile UE sa abordeze mult mai serios provocarile si oportunitatile pe care le presupune extinderea Uniunii. Un inceput ar fi sa priveasca mai favorabil adoptarea din timp a euro de catre tarile candidate, atat de cele cu consilii monetare, cat si de cele cu cursuri de schimb fluctuante.
Fabrizio Coricelli, profesor de economie la Universitatea din Siena, a lucrat ca economist la Fondul monetar International, la Banca Mondiala si a fost consilier economic la Comisia Europeana. Tito Boeri este profesor de economie la Universitatea Bocconi din Milano si director al Fundatiei Debenedetti.
Copyright Project Syndicate, octombrie 2003
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
