Libertatea economica si spiritul antreprenorial, care stau la baza inovatiilor si progresului economic, se bazeaza si se hranesc din pietele libere; lucru indiscutabil si care explica prabusirea, in cele din urma, a economiilor de tip comunist. In acest sens, Ludwig von Mises, Friederich von Hayek si alti sustinatori ai liberalismului economic clasic aveau dreptate. Dar este inselator sa spunem ca pietele libere sunt sinonime cu pietele nereglementate, cu disparitia efectiva a sectoarelor si a politicilor publice. Economiile si societatile moderne au nevoie de reglementari si politici publice care sa asigure o cantitate adecvata de bunuri publice si care sa previna sau sa limiteze externalitatile negative, costuri ale afacerilor suportate de societate. Aceasta implica nevoia unui sector public care sa functioneze pe fondul unei alocari libere a resurselor (la preturile pietei) si a unei concurente vibrante. Si mai este nevoie si de o busola morala, fara de care totul se impotmoleste mai devreme sau mai tarziu.
Acum multi accepta ca in anul 1997 criza din Asia a fost cauzata, in principal, de deschiderea prematura a conturilor de capital ale economiilor din regiune. Similar, o graba de a privatiza utilitatile publice nu este justificata; mai mult, este mai bine ca unele utilitati sa fie lasate in maini publice. Simplificarea excesiva a "bunelor practici" in domeniul guvernantei - si, nu in ultimul rand, ipocrizia care, nu de putine ori, a acompaniat propagarea lor de catre tarile industrializate - este acum mai mult decat evidenta. Aceasta criza financiara adanca, esuarea rundei Doha in comertul international si lipsa de rezultate oriunde politici de dezvoltare au fost incapsulate in mod simplist in mantra ideologica a neo-liberalismului sunt graitoare. Exista vicii structurale profunde in majoritatea tarilor sarace - coruptie, drepturi de proprietate opace, risipa, furt si o alocare gresita a resurselor publice - dar acestea nu constituie un argument convingator in favoarea acceptarii neconditionate a unor remedii de politica prea generale si, uneori, in discordanta fata de conditiile locale.
Criza financiara care a lovit acum chiar in inima industriei financiare mondiale este, fara indoiala, o respingere convingatoare a paradigmei care a glorificat dereglementarea totala. Abrogarea in 1999 a legii Glass-Steagall care limita detinerea de companii financiare care operau pe alte segmente de piata, precum decizia din 2004 de a scuti operatiunile de brokeraj ale bancilor de investitii de pe Wall Street de limitele pana la care se puteau indatora s-au dovedit a fi greseli istorice. Uriasele operatiuni de salvare prin acoperirea pierderilor care se desfasoara acum in sectoarele financiare vor introduce, sau vor intari, elemente ale capitalismului de stat in numeroase tari industrializate, inclusiv in SUA. Impactul asupra bugetelor nationale poate fi foarte sever pentru multi ani de acum inainte. Pentru a diminua suferinta provocata si pentru a reduce dependenta de imprumuturi externe, ratele de economisire vor trebui sa creasca in toate economiile ale caror banci sunt (vor fi) recapitalizate in mod semnificativ. O intrebare legitima se impune: pot tarile bogate sa inceapa dintr-o data sa economiseasca si sa fie mai atente la ce poate aduce viitorul? Raspunsul atarna foarte mult de coeziunea sociala (solidaritatea) si de capacitatea politicienilor de a conduce in vremuri de ananghie.
Daca adaugam aici si implicatiile imbatranirii populatiei si problemele statului bunastarii, schimbarea climatica, precum si provocarile in domeniul competitivitatii venite dinspre puterile globale emergente, nu este greu de trasat conturul unei agende de politici publice foarte complicate, care va dura decenii de acum inainte.
Efectele actualei crize financiare au lovit lumea occidentala intr-un moment in care se produce o miscare tectonica in economia mondiala care dureaza de mai bine de un deceniu. Ridicarea Chinei, Indiei, Braziliei si resuscitarea unei Rusii capitaliste determina o lume multipolara tot mai accentuata, cu profunde reverberatii economice si geopolitice. Lupta pentru controlul resurselor neregenerabile (indeosebi petrol si gaze) ilustreaza fenomenul. Criza financiara a scos in evidenta slabiciunile inerente ale politicilor care sunt mai degraba fundamentaliste decat pragmatice.
Caderea comunismului, care a fost echivalata de unii cu "sfarsitul istoriei", a favorizat foarte mult ideile neo-liberale. Bineinteles, superioritatea covarsitoare a SUA pe toate fronturile (economic, militar, tehnologic) a condus la un fel de Pax Americana sui generis si a creat conditiile necesare unui regim international. Acesta din urma ar fi trebuit sa ordoneze lumea prin oferirea de bunuri publice internationale si prin rezolvarea sau prevenirea conflictelor majore. Dar neo-liberalismul - sau fundamentalismul de piata - si-a dezvaluit in timp carentele importante, iar acum a fost, de voie, de nevoie, pus pe raft, ca sa poata fi asigurata continuarea functionarii economiilor de piata. Ceea ce se intampla acum nu este o respingere a fortelor pietei ca mecanism esential de alocare a resurselor si de stimulare a spiritului antreprenorial, ci este, mai degraba, o invalidare a unei greseli flagrante de interpretare a ceea ce este necesar unei economii moderne pentru a functiona economic si social pe termen lung.
Fragmente ale capitalismului de stat sunt puse in aplicare si ramane de vazut ce se va alege de ele in timp. Probabil ca parti substantiale ale noilor sectoare de stat in devenire vor deveni private din nou. Politicile monetare sunt indreptate acum spre atingerea stabilitatii financiare si au capatat un soi de flexibilitate care aminteste de poruncile lui John Maynard Keynes, mare economist britanic si sustinator al utilitatii interventiei statului, cu privire la modurile de evitare a echilibrelor rele (Marea Depresiune Economica a fost un "echilibru" teribil de rau). Preocuparea guvernelor si bancilor centrale de a schimba radical reglementarea si supravegherea pietelor financiare, astfel incat "momentele Minsky" - momente in care, conform economistului acum decedat Hyman Minsky, finantistii distrug economia - sa fie evitate reprezinta o validare puternica a mostenirii intelectuale a lui Keynes si a realismului sau in intelegerea functionarii pietelor in general.
Miezul acestei probleme este ca aceste economii mixte reconfigurate trebuie sa functioneze in asa fel incat politici extravagante sa fie evitate de dragul democratiei si a bunastarii majoritatii cetatenilor. Ciclurile nu pot fi eliminate, iar crize vor mai fi in viitor. Dar o prabusire financiara, cu efectele sale ingrozitoare asupra economiei reale, poate fi prevenita prin adoptarea politicilor si regulilor potrivite.
UE si SUA vor iesi din criza cu economii transformate (cu sectoare publice mai mari) si vor continua sa fie, in mod fundamental, democratii liberale. Insa criza financiara le-a slabit deja si nu va impiedica ascensiunea unor noi puteri globale. Viitorul va fi marcat de competitia dintre democratia liberala si forme autoritariste ale capitalismului (exemplificate in principal de China si Rusia). In democratiile liberale, ar putea fi nevoie ca masuri economice de tipul celor aplicate pe timp de razboi sa fie reinstituite din cand in cand; intr-adevar, operatiunile actuale de salvare a bancilor se inscriu in aceasta categorie de actiune.
Tarile occidentale va trebui sa accepte un statut slabit in economia mondiala si sa renunte la aroganta in relatia cu restul lumii, pentru binele lor. Acelasi lucru este valabil si pentru reforma institutiilor financiare internationale si a noii arhitecturi pentru tratarea problemelor globale. Dupa cum spun unii, un nou Bretton Woods este necesar.
Aceasta perioada marcheaza revenirea lui Keynes si a ideii de interventie guvernamentala, nu a lui Karl Marx (chiar daca presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, a fost vazut recent citind din Marx). Avem nevoie de ratiune si pragmatism in elaborarea de politici economice, nu de fundamentalism.
Daniel Daianu este europarlamentar, fost ministru de finante al Romaniei
- Articol aparut in publicatia "European Voice", pe 21 octombrie 2008 (traducere de Mihai Panait)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
