Pacea de 77 de ani a Europei a fost trezită brusc din somnul burgheziei joi, 24 februarie, la ora 04.00 dimineaţa, când Putin a atacat militar Ucraina, un lucru pe care doar americanii îl credeau posibil. Franţa şi Germania, pilonul Europei, cu afaceri importante în Rusia, credeau că pot ajunge la o înţelegere cu Putin, aşa cum se înţelegeau din punct de vedere economic.
Dar ceea ce se ignoră este faptul că Putin a pierdut puterea economică şi politică la nivel global şi acum nu-i mai rămâne decât puterea militară şi de aceea încearcă, prin invadarea Ucrainei, să revină în joc.
Uniunea Europeană, ca un întreg, China, care s-a ridicat în ultimii 30 de ani, şi SUA stau la masa puterii, iar Rusia nu mai are ce să ofere. Chiar şi China, care nu l-a condamnat acum pe Putin public, dar nici nu l-a aprobat cu gura întreagă, ştie că n-are ce să ia de la ruşi, pentru că puterea economică este la americani şi la Uniunea Europeană, ca un întreg. Ruşii nu mai au ce să ofere lumii decât ameninţarea militară, iar de duminică la prânz şi ameninţarea nucleară.
Într-o mobilizare pe care nimeni nu o anticipa, urainenii s-au ridicat împotriva ruşilor aşa cum au putut, ceea ce a determinat lumea occidentală să se alieze în câteva zile, dacă nu chiar ore, într-o mişcare fără precedent.
Duminică, cancelarul german Olaf Scholz, care nu are nicio relaţie de prietenie cu Putin, aşa cum avea Angela Merkel, a anunţat investiţii majore în industria de apărare, peste 100 de miliarde de euro, scoţându-i pe nemţi din neutralitatea în care au fost aruncaţi după înfrângerea din Al Doilea Război Mondial.
Nimeni nu credea posibil ca Europa să se mobilizeze într-un asemenea mod într-un timp atât de scurt şi să trimită arme adevărate, iar acum şi avioane militare, în Ucraina, pentru a-i înarma pe ucraineni ca să facă faţă asaltului Rusiei.
După cum spunea premierul sloven Janez Jansa, dacă Ucraina cade în mâinile Rusiei,urmează Republica Moldova, Georgia, Balcanii de Vest şi republicile baltice. El a spus, citat de presa slovenă, că Rusia, dacă preia Ucraina, va ataca ţările din jurul UE care nu au aderat încă la Uniunea Europeană şi la NATO, după care va urma rândul ţărilor baltice. Iar acolo va fi adevărtul conflict, al treilea război mondial, pentru că NATO ar trebui să intervină, conform celebrului articol 5.
Fiecare zi de rezistenţă a Kievului în faţa atacului militar al Rusiei înseamnă o zi de libertate pentru Europa şi lumea occidentală.
Noi, care ne pregătim de un somn bun în paturile noastre în timp ce lângă noi milioane de ucraineni se pregătesc pentru încă o noapte de război, nu realizăm ce este acolo, lângă graniţa noastră şi nu în Siria, Irak, Afganistan, departe de noi.
Noi credem că vizionăm un film cu Rambo, dat de americani, ca o conspiraţie mondială.
Noua ediţie a Survivor, cel mai urmărit show de entertainment din România, la care se uită aproape 2 milioane de români, ar trebui filmată acum, în direct, pe străzile din Kiev, în zgomot de arme adevărate, şi nu în Republica Dominicană, la soare, unde concurenţii se plâng că au febră musculară.
Gândiţi-vă că niciunul dintre voi/noi nu am avea curajul să facem ceea ce fac ucraienii acum nici din punct de vedere militar, nici civil, cum s-au mobilizat în câteva ore/zile şă-şi apere ţara cu arma în mână, în stradă, nu din birouri, în jocurile de strategie.
Noi avem mai mulţi generali, de intendenţă, decât au ucrainenii, care de 4 zile încearcă să facă faţă rachetelor, avioanelor şi trupelor de asalt ale Rusiei.
Credeţi că celebrii bombardieri de la noi, care controlează cartierele şi oraşele mână-n mână cu autorităţile locale, în frunte cu Poliţia, ar ieşi în faţă cu pieptul plin de tatuaje cu arme să se lupte cu cineva, chiar şi cu copiii pe care Putin i-a trimis să se lupte cu ucrainenii?
În aceste condiţii, baza şi apărarea noastră rămân în mâinile americanilor, francezilor, nemţilor, italienilor şi nu în ultimul rând, în mâinile NATO, în deciziile Uniunii Europene, alianţele din care facem parte.
Avem nevoie de această umbrelă de securitate, o noţiune pe care de-abia acum am putea încerca să o înţelegem, avem nevoie de investiţii străine, avem nevoie de companii mari străine care să opereze în România şi care să fie o miză atât din punct de vedere economic, cât şi politic şi militar.
Avem nevoie de programe de anticorupţie, avem nevoie de programe de reducere a birului fanariot – bani şi timp – din administraţia publică şi cea locală, avem nevoie să luăm cele 100 de miliarde de euro din PNRR – şi fondurile europene – din noul exerciţiu financiar, avem nevoie de gazele din Marea Neagră nu ca să fim noi independenţi din punct de vedere energetic, ci ca să asigurăm gaze pentru o parte din ţările Europei dacă Occidentul va închide robinetul Rusiei, avem nevoie ca de aer de infrastructură şi investiţii în Moldova noastră, ca să nu ne trezim că din punct de vedere politic oamenii se întreabă ce ne-a adus Uniunea Europeană, pentru că tot săraci sunt.
Avem nevoie să trecem de la creştere economică, localizată doar în câteva zone din ţară, la o dezvoltare economică care să cuprindă şi zonele rămase în urmă din punct de vedere economic, social, politic şi demografic.
Avem nevoie de bănci străine care să fie puternice în România şi care să se extindă, nu să-şi reducă interesul doar către anumite zone. Avem nevoie de companii de asigurări solide, nu de City Insurance, ca să dau un exemplu prezent, care să fie un aspirator de bani pentru unii sau alţii şi o ţeapă pentru piaţă.
Avem nevoie de centre mari logistice ca să fim o alternativă în fluxurile comerciale globale. Avem neovie de industrie chimică şi petrochimică ca să mai reducem din deficitul comercial. Avem nevoie de combinate de îngrăşăminte care să fie o alternativă, chiar şi redusă, la combinatele din Rusia.
Avem nevoie de investiţii imobiliare şi de miliarde şi miliarde de euro care să constituie o miză pentru lumea occidentală, ca să ne apere.
Avem nevoie de NATO şi Uniunea Europeană ca să ne apere de clasa politică şi de politicienii cu retorica naţionalistă, care nu aduce decât sărăcie.
Avem nevoie de campanii anticorupţie, pentru a se fura şi a se devaliza statul mai puţin.
Când vine racheta, primii care fug sunt oligarhii, cei care publică o retorică de patriotism economic local, dar care în jurul lor nu dezvoltă nimic, ci doar extrag rente pe care le depozitează ulterior în băncile din afară.
În caz că vă gândiţi să fugiţi dacă auziţi zgomotul avioanelor sau tancurilor (în noaptea asta s-au auzit sirene şi la Cernăuţi, aproape de noi, conform informaţiilor de presă), gândiţi-vă că în mai puţin de 24 de ore situaţia s-a schimbat dramatic în Ucraina, reuşind să scape doar cei care au plecat după ce au auzit primul zgomot de rachetă sau de avion. Bărbaţii ucraineni nu mai pot să plece din ţară şi asta s-a întâmplat în 48 de ore.
Pentru a înţelege ce se întâmplă în Ucraina, vedeţi ce se întâmplă la graniţele noastre din nord, pe acolo pe unde intră refugiaţii. Conform informării făcute de ministrul de interne Lucian Bode, de joi până duminică la ora 16.00 în România au intrat 56.000 de ucraineni, 25.000 dintre aceştia plecând mai departe în Europa Occidentală.
Estimările indică faptul că între 5 şi 7 milioane de ucraineni vor pleca din ţara lor, dintre care 500.000 vor veni în România.
Când scriu acest articol, ora 00.35, ucrainenii se luptă pentru Kiev, pentru Ucraina, dar într-un fel sau altul, fără să-şi dea seama, se luptă şi pentru noi, ca mâine dimineaţă, la ora 10.00, să ne luăm cafeaua de la Starbucks şi să citim pe Internet ce s-a întâmplat în noaptea asta.
