Incepand cu data de 9 martie 2003 a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 75/2001 privind cazierul fiscal, act normativ prin care autoritatile fiscale incearca sa stavileasca evaziunea fiscala. Din pacate, bunele intentii sunt umbrite de fiecare data de consecintele pagubitoare pentru contribuabili.
Astfel, pentru infiintarea societatilor comerciale, actionarii, asociatii sau reprezentantii legali ai acestora trebuie sa prezinte cazierul fiscal, iar in cazul in care in acestea sunt inscrise fapte de natura penala, judecatorul-delegat nu va autoriza infiintarea societatii comerciale. Totusi, aceasta prevedere pare putin redundanta atata timp cat sanctiunile de ordin penal sunt inscrise si in cazierul judiciar.
Alte situatii in care se solicita prezentarea cazierului fiscal sunt la infiintarea asociatiilor si fundatiilor si la autorizarea activitatilor independente. O curiozitate a legii este ca o persoana fizica care are o sanctiune penala inscrisa in cazierul fiscal nu va putea sa infiinteze o societate comerciala (judecatorul-delegat nu va autoriza functionarea acesteia) in schimb ar putea sa desfasoare o activitate independenta sau sa infiinteze o asociatie sau fundatie si sa fie inscris in Registrul Comertului.
Ceea ce lipseste acestei legi este esentialul: Cum se limiteaza evaziunea fiscala prin eliberarea cazierului fiscal? Am citit aceasta lege si am incercat sa gasesc utilitatea acestui document. Modul in care a fost conceput duce la limitarea unor drepturi ale individului, garantate de Constitutie. Pe de alta parte, daca dorinta legiuitorului a fost de a limita accesul persoanelor care au facut fapte de evaziune fiscala, atunci ar fi putut adauga in legea care sanctioneaza evaziunea fiscala o prevedere prin care acestia nu mai au dreptul sa participe in societati comerciale sau sa desfasoare activitati economice independente, pentru o anumita perioada in functie de gravitatea faptelor.
In forma actuala legea poate fi foarte usor eludata, de exemplu, daca societatea este infiintata de catre asociati cu cazier "curat" dupa care acestia isi vand partile sociale (integral/partial) la o persoana cu cazier fiscal (care nu putea sa participe la infiintare). Bineinteles ca pot exista instructiuni emise neoficial (nepublicate) care sa interzica inscrierea in Registrul Comertului a acestor modificari, dar care pot fi atacate in contencios administrativ.
Acest exemplu arata ca, in realitate, obtinerea cazierului fiscal este mai mult o bariera birocratica in fata celor care doresc sa porneasca o afacere decat o piedica pentru cei condamnati de justitie pentru fapte de evaziune fiscala. Intr-adevar, dupa infiintarea biroului unic pentru inregistrarea comerciantilor, introducerea obligatiei de a prezenta cazierul fiscal de catre comercianti (ar putea fi transmis de catre administratia financiara direct Registrului Comertului) pare sa indice o revenire la formalitatile greoaie de infiintare a societatilor comerciale.
Pe de alta parte, in cazul unor infractiuni economice (contrabanda, neinregistrarea unor activitati, contabilitate dubla etc.) legislatia existenta prevede si posibilitatea interzicerii unor drepturi sau chiar a exercitarii ocupatiei. Totusi, legea cazierului fiscal merge mai departe si interzice dreptul persoanelor sanctionate penal (pentru orice infractiune din domeniul economic) de a infiinta societati comerciale, chiar daca legea speciala nu a prevazut o astfel de sanctiune si indiferent de gravitatea faptei savarsite.
In concluzie, primii care au receptionat "binefacerile" legii cazierului fiscal au fost intreprinzatorii care s-au indreptat catre administratiile financiare ca sa obtina cazierul fiscal. Sa speram ca efectele acestei legi nu vor consta doar in marirea cozilor la administratiile financiare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
