Opinii

Laurenţiu Lazăr, Colliers: Investiţiile făcute în clădiri de birouri au contribuit la dezvoltarea industriei de IT în Bucureşti, dar şi a întregii economii. Dar acum Capitala a devenit un oraş supraaglomerat, iar autorităţile trebuie să dezvolte infrastructura orizontală, altfel se va sufoca

Opinie

Laurenţiu Lazăr, Colliers: Investiţiile făcute în clădiri de birouri au contribuit la dezvoltarea industriei de IT în Bucureşti, dar şi a întregii economii. Dar acum Capitala a devenit un oraş supraaglomerat, iar autorităţile trebuie să dezvolte infrastructura orizontală, altfel se va sufoca

Autor: Laurenţiu Lazar

17.09.2020, 10:51 634

Proiectele imobiliare mari sau aglomerările de proiecte dintr-o zonă pot schimba faţa oraşului şi generează poli de competitivitate. Iar acum, mai mult ca niciodată, într-un context geopolitic deosebit de complicat, ar fi bine ca vârful de lance al economiei româneşti în domeniul serviciilor – Bucureştiul – să fie întărit. Chiar recent, un top realizat de o publicaţie din trustul Financial Times a plasat Bucureştiul în top 10 la nivel european din prisma competitivităţii pe IT, flancat de Barcelona şi Munchen.

Şi, ca orice reţetă de succes, a fost nevoie ca o multitudine de ingrediente să existe pentru a obţine „produsul”.

De la costurile atractive cu forţa de muncă la centrele universitare bune (unde există loc, ce-i drept, de îmbunătăţiri), inclusiv diversitate şi competenţe ridicate pe zona limbilor străine, la o piaţă imobiliară suficient de matură pentru a permite dezvoltarea unor proiecte imobiliare de clasă mondială, numai bune pentru a găzdui multinaţionale de top – şi avem clădiri cu scoruri în certificările verzi care ar fi de vârf şi în oraşe occidentale. Noi ne concentrăm, desigur, pe ingredientul din urmă, fără a ignora faptul că importanţa capitalului uman e sensibil mai mare în toata ecuaţia.

Chiar dacă admitem că oamenii sunt ingredientul cheie, nu putem nega şi importanţa pe care proiectele imobiliare au avut-o asupra economiei, prin atragerea unor companii mari, prin crearea unui mediu de lucru competitiv şi prin schimbarea completă la faţă a anumitor zone. „Fabricile” 2.0 de servicii, alături de foarte vitala componentă de retail şi alte servicii, au o greutate aproape la fel de mare precum industria tradiţională la nivelul întregii economii, deşi nu angajează la fel de mulţi oameni.

Mai departe, cifrele Eurostat spun că serviciile IT şi cele profesionale (administrative, de suport) din Capitală generează spre 8% din produsul intern brut al ţării, ceea ce sugerează ca în „fabricile” de sticlă din Floreasca, Barbu-Văcărescu şi Dimitrie Pompeiu, într-o zona care nu depăşeşte cu mult un kilometru pătrat şi unde lucrează spre 100.000 de persoane în clădirile de birouri, se realizează câteva procente bune din produsul intern brut al ţării (am spune peste 2% într-o estimare conservatoare).

Un alt exemplu: o zonă ceva mai mică şi nu atât de omogenă, dar cu mare greutate, este zona Centru-Vest a Capitalei, formată din clădirile de birouri situate de-a lungul bulevardelor Vasile Milea şi Iuliu Maniu şi în apropierea staţiei de metrou Grozăveşti. Şi această subpiaţă, cu numeroase firme de top din IT, unde lucrează doar în clădirile de birouri moderne peste 40.000 de persoane, probabil aduce şi ea o contribuţie sensibilă la economia ţării.

Altă zonă interesantă şi un exemplu clar de pol care a schimbat complet o parte a oraşului este proiectul de la Băneasa, o zonă cu foarte mult retail, dar şi o componentă de birouri, care va creşte, probabil, în ideea viitoarei linii de metrou care va lega centrul oraşului de Aeroportul Henri Coandă.

Oricum, putem spune că investiţiile realizate de diverşi dezvoltatori  – precum Globalworth, NEPI, Portland Trust, Atenor, Immofinanz în zona Floreasca, Barbu Văcărescu – Dimitrie Pompeiu şi AFI, Vastint, Skanska, Forte Partners, CA Immo în zona Grozăveşti –  au contribuit mai mult la economia României decât prin simplele clădiri de beton, fier şi sticlă.

Altfel, Bucureştiul este un oraş foarte aglomerat şi ar fi foarte bine să se dezvolte şi pe orizontală, extinzând graniţele oraşului prin îmbunătăţirea reţelei de transport public, şi există în egală măsură şi argumente pentru recuperarea sau îmbunătăţirea utilizării în anumite cazuri (un subiect pe care îl vom aborda în curând).

Proiectele din zona Romexpo şi de-a lungul Bulevardului Expoziţiei, dezvoltările de-a lungul Bulevardului Bucureştii Noi, extinderea proiectelor în zona Timpuri Noi, toate acestea pot reprezenta noi poli de competitivitate similari cu zona Floreasca – Barbu Văcărescu – Dimitrie Pompeiu sau cu polul mai nou Centru Vest / Grozăveşti. Dincolo de zona Romexpo/Expoziţiei, mai există suprafeţe sau proiecte neutilizate de decenii în proiecte precum Esplanada, Casa Radio sau Antiaeriana. Aceste zone pot fi şi trebuie să fie redate oraşului.

Viitoarele dezvoltări amintite anterior pot forma zone mixed-use, cu o varietate foarte mare de clădiri şi chiriaşi – de la firme la diverşi retaileri la componenta de divertisment – şi pot servi drept exemple de dezvoltare urbană durabilă şi regenerare economică. Nu putem să nu facem însă referire şi la nevoia de o mai mare predictibilitate, în egală măsură cu o mai bună dezvoltare a reţelei de transport public şi, în general, a infrastructurii.

Şi nu am putea să nu vorbim despre aceste teme fără a aminti, măcar în trecere, de noul context, care a dus la o creştere substanţială a muncii de acasă.

Da, mediul de lucru se va transforma dramatic în următorii ani şi munca de la distanţă va rămâne o parte integrantă a noii realităţi, deşi e imposibil de spus în acest moment cum vor arata lucrurile cu adevărat. În egală măsură, însă, oamenii sunt fiinţe sociale şi clădirile de birouri în sinergie cu schemele de comerţ şi divertisment vor avea cu siguranţă un loc important în viitor. Doar ca un viitor mult mai centrat pe individ şi pe interacţiuni, ceea ce nu e deloc un lucru rău.

 
AFACERI DE LA ZERO