Opinii

Lecţii de macroeconomie - false argumente legate de sustenabilitatea creşterii economice

Autor: Cristian Socol

07.11.2017, 13:34 1184

În ultima perioadă am fost răsfăţaţi cu tot felul de analize semidocte legate de sustenabilitatea economiei româneşti. Arăt aici cât de sustenabilă este creşterea economică din România atât în sine cât şi comparativ cu ţările UE28.

Supraîncălzirea economiei şi creşterea exclusiv pe consum, intrarea economiei româneşti în criză din două în două luni în ultimii 5 ani, comparaţia cu insolvenţa economiei greceşti şi preocuparea privind deficitele bugetare excesive sunt doar câteva din temele de dezbatere aruncate în media de diverse interese politice mai mult sau mai puţin bine intenţionate.

Deunăzi aflarăm că avem o creştere economică de 6% prea mare/ pe consum, mai ieri ni se explica că deficitul bugetar este excesiv şi că România se confruntă cu o creştere a datoriei publice pusă în seama generaţiilor viitoare ş.a.m.d

Pentru a afla adevărul singura soluţie este să ne întoarcem la cărţi, la metodologiile folosite pentru a estima pragurile de sustenabilitate pentru diferiţi indicatori macroeconomici relevanţi. Căci da, aşa trebuie să facem să ne uităm dacă indicatorii macro efectivi ai României sunt mult dincolo de pragurile de alarmă / pragurile de sustenabilitate (thresold).

Vă propun să gândim simplu, nu simplificat. Să o luăm inginereşte. Ştim cu toţii manometrele (aparate care măsoară presiunea) - le vedem atunci când se introduce aer în anvelope - de exemplu - dar nu numai. Imaginaţi-vă partea neagră a cadranului - să o numim partea sustenabilă şi după un anumit prag trecem în partea roşie - partea nesustenabilă. Iată de exemplu în figura de mai sus pragul ar fi la 230 de unităţi - dincolo de această valoare apare zona nesustenabilă.

Vom face analogia cu sustenabilitatea indicatorilor macroeconomici. Să-i luăm rând pe rând şi să analizăm falsele argumente aruncate în spaţiul public. În această analiză vorbim despre sustenabilitatea creşterii economice - 5,9% în primul semestru - locul 2 in UE 28 după Malta. În următoarea vom deybate sustenabilitatea finanţelor publice româneşti.

1. Creşterea economică este bazată exclusiv pe consum. Economia se supraîncălzeşte. Parţial Fals.

Spun parţial pentru că motoarele consum şi investiţii trebuie echilibrate în anii următori prin creşterea absorbţiei de fonduri europene şi investiţii publice/private interne dar să afirmăm acum că avem o creştere economică nesustenabilă / care supraîncălzeşte este o legendă. Referenţialul (pragul de sustenabilitate) aici este legat de rata de creştere a PIB ului potenţial şi implicit output gap ul. Ori când economia românească de-abia a ieşit anul trecut din output gap recesionist nu putem vorbi despre supraîncălzire.  Date Eurostat mai jos.

În plus ar trebui să ieşim un pic din histereza gândirii clasice privind output gap ul condiţionat exclusiv intern şi să trecem la estimarea output gap dublu condiţionat - intern şi extern. Tabloul se schimbă.

2. România are un model aparte în UE, creşterea este nesustenabilă. România creşte prea mult pe consum faţă de celelalte ţări europene, suntem diferiţi. Fals.

Aveţi mai jos argumente. România este sub media UE28 în ceea ce priveşte ponderea consumului în PIB. O privire aruncată în Programele de Convergenţă / Stabilitate ale ţărilor UE ne relevă contribuţia factorilor de creştere economică (după metoda cheltuielilor) - cea mai mare parte vine din consum. Deci nu facem nicio notă aparte. Detalii mai jos.

 

România are o pondere a consumului final în PIB de 75,9% sub media UE 28 de 76,5%. Deci nu suntem speciali, oricât ne-am dori.

3. Sustenabilitatea creşterii economice se judecă doar după contribuţia consumului final vs investiţii (formarea brută de capital). Fals.

Manualele basic în macroeconomie prezintă trei metode de estimare a PIB ului unei ţări: metoda valorii adăugate (cum se formează PIB - din industrie, agricultură, construcţii, servicii şi impozite indirecte nete), metoda cheltuielilor (consum final, formarea brută de capital - investiţii şi exportul net) şi metoda veniturilor (cum se distribuie PIB ul format spre muncă, capital şi taxe nete adică taxe pe producţie şi importuri minus subvenţii). Pentru a judeca sustenabilitatea creşterii economice trebuie să vedem categoriile de resurse - cum se formează PIB ul României. Da, aici vedem o contribuţie importantă a industriei şi serviciilor cu o pondere ridicată a produselor medium si high tech şi cu un aport crescător al industriei IT@C, care a depăşit contribuţia agriculturii în PIB. Detalii mai jos.

4.Din nou, sustenabilitatea creşterii economice se judecă doar după contribuţia consumului final vs investiţii (formarea brută de capital). Fals.

Modelele creşterii economice judecă sustenabilitatea acesteia prin prisma contribuţiilor factorilor de producţie la creşterea PIB real (L munca, K capitalul şi PTF productivitatea totală a factorilor - include toate elementele calitative dezvoltare instituţională, progres tehnologic, gradul de maturizare alpieţelor financiare, dezvoltarea capitalului uman, cercetare dezvoltare inovare sunt doar câteva). Este creşterea economică preponderent extensivă adică se bazează pe contribuţia K si L sau avem în România si o componentă intensivă importantă? Are calitate creşterea economică din România, vine o contribuţie importantă din PTF? Detalii mai jos, fără alte comentarii.

 
 

Dacă mă gândesc cred că ne-am putea da seama de sustenabilitatea creşterii economice şi conştientizând că România, cu acelaşi număr de salariaţi ca în 2008 produce în 2017 un PIB nominal cu 328 de miliarde lei mai mare (cu 71 miliarde euro mai mult) adică o creştere nominală de 64% în 2017 faţă de 2008.

5. Creşterea economică din România nu este sustenabilă. Distribuirea creşterii economice nu se face echitabil între muncă şi capital, aşa cum este în ţările dezvoltate. Adevărat.

În România, la un euro produs în economie 34% merge către remunerarea lucrătorilor, 56% către capital şi restul taxe pe producţie şi importuri minus subvenţii. În ţările dezvoltate distribuirea între muncă şi capital este simetrică.

6. Creşterea economică este nesustenabilă pentru că nu se vede în creşterea puterii de cumpărare a salariaţilor şi pensionarilor. Nu se vede în buzunarele românilor. Fals.

 

Puterea de cumpărare a câştigului salarial este de 12,6% comparabilă cu anii 2015 şi 2016 si mult peste media anilor anteriori acestora.

Puterea de cumpărare a pensiei medii de asigurări sociale de stat a crescut cu 14.6% în perioada august 2017 - august 2016.

Sigur, putem discuta despre împărţirea echitabilă între salariile mici şi cele mari, între pensiile mici şi cele mari. Da, aici este nesustenabil.

Într-o postare ulterioară, vom discuta despre sustenabilitatea deficitelor gemene - bugetar şi de cont curent - cazul României şi comparaţii cu ţările UE28.

 
 
 
 

Lecţii de macroeconomie - false argumente legate de sustenabilitatea creşterii economice

 

În ultima perioadă am fost răsfăţaţi cu tot felul de analize semidocte legate de sustenabilitatea economiei româneşti. Arăt aici cât de sustenabilă este creşterea economică din România atât în sine cât şi comparativ cu ţările UE28.

Supraîncălzirea economiei şi creşterea exclusiv pe consum, intrarea economiei româneşti în criză din două în două luni în ultimii 5 ani, comparaţia cu insolvenţa economiei greceşti şi preocuparea privind deficitele bugetare excesive sunt doar câteva din temele de dezbatere aruncate în media de diverse interese politice mai mult sau mai puţin bine intenţionate.

Deunăzi aflarăm că avem o creştere economică de 6% prea mare/ pe consum, mai ieri ni se explica că deficitul bugetar este excesiv şi că România se confruntă cu o creştere a datoriei publice pusă în seama generaţiilor viitoare ş.a.m.d

Pentru a afla adevărul singura soluţie este să ne întoarcem la cărţi, la metodologiile folosite pentru a estima pragurile de sustenabilitate pentru diferiţi indicatori macroeconomici relevanţi. Căci da, aşa trebuie să facem să ne uităm dacă indicatorii macro efectivi ai României sunt mult dincolo de pragurile de alarmă / pragurile de sustenabilitate (thresold).

Vă propun să gândim simplu, nu simplificat. Să o luăm inginereşte. Ştim cu toţii manometrele (aparate care măsoară presiunea) - le vedem atunci când se introduce aer în anvelope - de exemplu - dar nu numai. Imaginaţi-vă partea neagră a cadranului - să o numim partea sustenabilă şi după un anumit prag trecem în partea roşie - partea nesustenabilă. Iată de exemplu în figura de mai sus pragul ar fi la 230 de unităţi - dincolo de această valoare apare zona nesustenabilă.

Vom face analogia cu sustenabilitatea indicatorilor macroeconomici. Să-i luăm rând pe rând şi să analizăm falsele argumente aruncate în spaţiul public. În această analiză vorbim despre sustenabilitatea creşterii economice - 5,9% în primul semestru - locul 2 in UE 28 după Malta. În următoarea vom deybate sustenabilitatea finanţelor publice româneşti.

AFACERI DE LA ZERO