Preşedintele Băncii Mondiale, domnul David Malpass, afirma recent că „ţările în curs de dezvoltare se confruntă cu mai multe crize care se suprapun, inclusiv pandemie, inflaţie în creştere, invazia Ucrainei de către Rusia, dezechilibre macroeconomice mari şi deficit de energie şi alimente.”
În istoria nu foarte îndepărtată am mai avut exemple de crize suprapuse, chiar dacă generaţiile mai tinere nu le-au trăit şi nu şi le amintesc altfel decât din literatură. Desigur este o nuanţă de discutat aici pentru că în unele situaţii suprapunerea crizelor vine ca urmare a relaţiei de cauzalitate dintre ele.
Câteva dintre aceste exemple sunt:
- criza petrolului din ’73 şi războiul Yom-Kipur;
- criza din ’80-’83 care a avut la bază criza energetică din ‘79, cauzată de Revoluţia din Iran;
- criza financiară asiatică din ’97-’98 suprapusă cu o criză de guvernanţă la toate nivelurile politice semnificative - naţionale, regionale, globale;
- recesiunea din ‘90-’91 suprapusă cu invadarea Kuweitului de către Irak şi destrămarea blocului sovietic;
Pandemia COVID a reprezentat, fără doar şi poate, un punct de cotitură, o provocare majoră, cu efecte de anvergură asupra statelor, societăţilor şi cooperării la nivel internaţional, generând schimbări permanente şi predând o serie de lecţii importante.
În opinia mea, atunci când discutăm despre transformările pe care le vom vedea în viitorul apropiat şi pe termen mediu la nivelul societăţii şi al funcţionării economiei, cele două şocuri recente şi consecutive la care am fost expuşi nu mai pot fi disociate. Ieşirea din şocul generat de pandemie s-a suprapus cu intrarea într-o nouă stare de tensionare la aproape toate nivelurile funcţionării societăţii şi economiei, ca urmare a invaziei Ucrainei de către Rusia.
Efectele celor două şocuri exogene pentru economiile ţărilor din regiune prezintă o serie interesantă de asemănări, dar şi de deosebiri ce merită analizate:
1. Ambele şocuri au determinat sincope pe partea ofertei, cu impact major la nivel economic şi în ceea ce priveşte dinamica preţurilor. Dacă în cazul COVID-19 acest impact a fost mult generalizat, cuprinzând o gamă largă de materii prime, dar şi de produse şi servicii cu grad ridicat de complexitate, în cazul războiului din Ucraina el se regăseşte în special asupra unor materii prime pentru industria energetică şi a combustibililor, precum şi a celor agro-alimentare. În cazul COVID-19, pentru că cererea a fost afectată simultan cu oferta, sau chiar înaintea acesteia, impactul asupra preţurilor a fost întârziat, fiind resimţit în a doua parte a crizei, mai ales către final, când cererea a revenit puternic, dar oferta a continuat să fie afectată. În cazul conflictului dintre Rusia şi Ucraina, ofertă a fost prima afectată, în unele situaţii chiar înaintea declanşării războiului, în vreme ce efectele asupra cererii s-au propagat cu un decalaj şi au crescut gradual pe măsură ce conflictul a devenit tot mai intens şi mai îndelungat, iar aşteptările de soluţionare diplomatică nu s-au confirmat. În ambele cazuri, lecţia învăţată este cea a reducerii dependenţei de surse externe de aprovizionare în cazul sectoarelor economice de importanţă strategică. În cazul României, avantajul accesului la numeroase resurse naturale nu trebuie irosit, ci trebuie neapărat consolidat prin dezvoltarea unui sector industrial competitiv şi a unei infrastructuri care să diminueze costurile de acces.
2. În ambele situaţii s-a observat rolul extrem de important al inovaţiei şi al noilor tehnologii, inclusiv pe partea de comunicaţii, accesul la internet, securitatea transmisiilor de date şi a canalelor de cooperare la distanţă între echipe. În cazul COVID-19, accentul a fost pus pe tehnologiile asociate telemuncii, iar în cazul războiului pe capacitatea de a colecta, transmite şi analiza informaţii operative, precum şi pe capacitatea de a transmite şi recepţiona în timp real instrucţiuni pentru coordonarea acţiunilor din teren. În acest context, lecţia învăţată pentru viitor este cu siguranţă aceea ca domeniul IT & C va rămâne de importanţă strategică, iar adoptarea celor mai noi, eficiente şi sigure dezvoltări în acest domeniu vor rămâne şi în viitor de importanţă vitală pentru succesul organizaţiilor. Asta înseamnă inclusiv demersuri pentru asigurarea securităţii sistemelor informatice şi a canalelor de comunicaţii, pentru contracararea riscului cibernetic, dar şi punerea accentului pe pregătirea la un nivel tot mai ridicat a resursei umane în utilizarea acestor instrumente. Educaţia şi formarea profesională trebuie aşadar să continue să se adapteze la utilizarea eficientă şi competentă a acestor noi tehnologii, iar de aceasta va depinde foarte mult competitivitatea şi rezilienţa organizaţiilor şi ale economiei în ansamblul ei.
3. Atât pandemia COVID-19, cât şi războiul din Ucraina, prin efectele lor directe şi indirecte au afectat şi continuă să afecteze sentimentul de consum şi pe cel investiţional. Din această perspectivă, în cazul pandemiei deteriorarea s-a manifestat relativ generalizat, la nivel global, în vreme ce în contextul războiului din Ucraina ea este mult mai pregnantă în regiune, chiar dacă se resimte în oarecare măsură şi la nivel global. Faptul că cele două şocuri practic s-au înlănţuit, succedându-se aproape imediat, complică foarte mult funcţia de răspuns a autorităţilor fiscale şi monetare din regiune. În special din perspectiva fiscală, faptul că războiul din Ucraina menţine presiunea negativă asupra economiei, simţită şi pe parcursul pandemiei, chiar dacă într-o manieră diferită, face ca nevoia de susţinere prin programe guvernamentale să rămână importantă, în vederea diminuării costurilor sociale şi a efectelor distructive asupra capacităţilor economice. Indirect, dar totodată aproape inevitabil, asta înseamnă menţinerea unui rol important al statului în economie. Cred că această necesitate ascunde în acelaşi timp şi un pericol latent: riscul de „crowding-out”, cum este el numit în literatura de specialitate, respectiv riscul ca implicarea tot mai puternică a statului să slăbească vitalitatea sectorului privat şi accesul acestuia la finanţarea disponibilă, aflată oricum într-un proces de regres ca urmare a creşterii aversiunii la risc a investitorilor. Aceasta ar avea efecte negative pe termen lung pentru competitivitatea economiei şi, inclusiv, pentru sustenabilitatea bugetară. De aceea, programele guvernamentale de sprijin trebuie atent calibrate astfel încât să consolideze sectorul privat al economiei şi să încurajeze iniţiativa.Lecţia învăţată pentru viitor este cătrebuie să facem tot posibilul pentru a menţine finanţele publice în cât mai bună ordine tot timpul, mai ales atunci când situaţia economică este favorabilă, şi să neîngrijim să avem un mediu concurenţial sănătos precum şi un cadru legislativ şi fiscal care să încurajeze iniţiativa privată, pentru că de aici vin atât majoritatea locurilor de muncă, cât şi partea cea mai importantă a veniturilor bugetare.
4. Ambele şocuri au diminuat atenţia acordată unor riscuri pe termen lung la nivel global, care însă între timp nu s-au atenuat ci, dimpotrivă, au continuat să se acutizeze. Reamintesc trei dintre ele:
- creşterea inegalităţii atât în Occident, cât şi în lumea în curs de dezvoltare;
- deteriorarea mediului înconjurător şi agravarea schimbărilor climatice;
- schimbarea demografică, care duce la îmbătrânirea rapidă a populaţiei în majoritatea ţărilor din întreaga lume.
Aceste trei probleme globale vor continua să ne bântuie în lumea post-COVID, mai ales în contextul tensiunilor geopolitice şi sancţiunilor economice care probabil se vor prelungi pe un orizont de timp mult mai îndelungat, indiferent de dinamica conflictului militar din Ucraina. Tocmai în contextul deteriorării echilibrelor bugetare induse de măsurile guvernamentale luate ca reacţie pentru atenuarea celor două şocuri, implementarea unor soluţii la cele trei probleme globale reamintite anterior va fi cu atât mai dificilă, deci ne putem aştepta ca oricare dintre acestea să se agraveze în viitorul apropiat, ceea ce este posibil să determine noi tensiuni asupra sistemelor economice. La fel ca şi la punctul discutat anterior, lecţia învăţată este şi în acest caz aceea că robusteţea economiei şi a bugetului public trebuie consolidate în permanenţă, în contextul în care vedem că economia poate fi lovită de şocuri consecutive.
5. Atât pandemia COVID-19 cat şi şocul reprezentat de războiul din Ucraina au demonstrat rolul extrem de important pe care îl are un sistem financiar robust în menţinerea funcţionării economiei în condiţii adverse. De aceea, este foarte important să continuăm să luăm măsurile necesare pentru consolidarea sa şi să fim preocupaţi de îmbunătăţirea mecanismelor sale de funcţionare.
6. Realităţile crizelor pe care le traversăm au declanşat şi reconsiderarea a numeroase convingeri, cu potenţiale efecte asupra alegerilor pe termen mediu şi lung pentru societate şi pentru economie. În opinia mea, nivelul ridicat al solidarităţii în faţa ameninţărilor comune, la nivelul relaţiilor dintre oameni şi dintre state, a fost latura pozitivă cea mai surprinzătoare observată în ultimii 2 ani şi ceva şi poate fi adăugată pe lista asemănărilor între cele două şocuri recente: pandemia şi agresiunea Rusiei asupra Ucrainei.
Aşa cum ne-a arătat istoria, crizele majore i-au determinat pe oameni să depăşească trecutul şi să îşi imagineze lumea din nou.
Experienţele şi lecţiile învăţate din pandemia Covid-19 şi din alte evenimente care au schimbat lumea în ultimii ani (de la criza financiară din 2008, la războiul din Ucraina) arată cel puţin trei direcţii de îmbunătăţire a instrumentelor şi mecanismelor de politică, menite să contribuie la crearea unor sisteme de guvernanţă mai receptive şi mai robuste, care să ne asigure că, într-un viitor incert, se poate reacţiona mai eficient la astfel de şocuri exogene: o agilitate sporită, o fiabilitate mai mare şi, respectiv, o interfaţă ştiinţă - politică - societate mai eficientă.
Studiul istoriei ne arată că alegerile făcute în timpul crizelor sau ca urmare a acestora pot modela lumea pentru deceniile următoare. Din această perspectivă am putea parafraza titlul uneia din lucrările celebre ale economistului american Hyman Minsky afirmând că avem nevoie să găsim căi pentru a readuce stabilitatea unei economii despre care intuim că va continua să fie lovită de şocuri exogene importante în perioada ce urmează, fără a avea însă certitudini cu privire la forma şi la momentul manifestării acestora.
O provocare importantă într-un astfel de context vizează necesitatea unor abordări şi acţiuni colective pentru a construi economii care să asigure creştere incluzivă, prosperitate şi siguranţă pentru toţi. Suntem mult mai puternici uniţi, decât divizaţi.
Şi nu în ultimul rând, poate cea mai importantă lecţie a pandemiei COVID şi a celorlalte crize pe care le traversăm este să învăţăm să evaluăm în mod adecvat ceea ce contează cu adevărat.
