Dintr-odată, liniştea Băncii Naţionale începe să fie tulburată de acolo de unde guvernatorul Mugur Isărescu se aştepta mai puţin: Parlament, Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni, aliaţii de bază ai Băncii Naţionale.
1.Legea dării în plată – puţină lume a remarcat faptul că Palatul Cotroceni, respectiv preşedintele Klaus Iohannis, şi Palatul Victoria, prin premierul Dacian Cioloş, au declarat clar că nu vor ataca la Curtea Constituţională Legea dării în plată, aşa cum a fost aprobată de Parlament şi în varianta 2. Asta înseamnă, cel puţin din perspectiva guvernului, că este pregătit să apere poziţia statului chiar şi în procese internaţionale în cazul în care băncile vor acţiona în acest sens. Un grup de bănci studiază cu avocaţii în acest moment varianta unui proces la Washington, la ICSID - Curtea Internaţională pentru Apărarea Investiţiilor Străine - împotriva României, care va fi reprezentat de Ministerul Finanţelor. Motivul procesului este legat de exproprierea unor bunuri şi venituri prin Legea dării în plată.
Un asemenea proces durează câţiva ani şi este posibil ca cei de acum să nu mai fie în funcţie când se va termina. Vezi cazul pierdut de statul român în dosarul fraţilor Micula.
Dacă statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor, va pierde cazul, în joc fiind câteva sute de milioane de euro, către cine se va îndrepta apoi statul pentru recuperarea banilor? Către Parlament, care a votat legea, către deputatul Daniel Zamfir şi avocatul Gheorghe Piperea? Către BNR, ca unică autoritate de supraveghere bancară, care a permis şi a acceptat vânzarea unor produse bancare – credite în franci elveţieni şi chiar în euro – care prin riscul lor valutar ataşat au adus aceste pierderi?
Probabil că preşedintele Iohannis, în poziţia pe care o are în Legea dării în plată (chiar şi varianta a doua, cu cele două amendamente – neincluderea programului Prima casă şi stabilirea unui plafon maxim de dare în plată de 250.000 de euro), s-a sfătuit cu Cosmin Marinescu, consilierul lui economic. În 2013, BNR l-a respins pentru boardul CEC pe Cosmin Marinescu, atunci consilier al ministrului de finanţe Daniel Chiţoiu.
2.Legea de conversie a creditelor în franci sau euro la cursul din momentul acordării creditului – deputatul PNL Daniel Zamfir şi avocatul Gheorghe Piperea au pus pe masă o nouă lege, asemenea Legii dării în plată, prin care să dea posibilitatea celor care au împrumuturi în franci elveţieni sau în euro să le schimbe în credite în lei nu la cursul de piaţă actual, ci la cel din momentul acordării creditului, plus o marjă.
Asta înseamnă că băncile vor fi nevoite să ia în calcul o pierdere de câteva miliarde de euro dacă va avea loc această conversie. Toţi cei care au credite în valută vor fi superbucuroşi să schimbe soldul actual cu un sold mai mic. Cred că niciun parlamentar, nici Palatul Victoria, nici Palatul Cotroceni nu vor vota împotrivă.
Dacă se va întâmpla această conversie, băncile vor sări în aer, iar BNR va fi într-o situaţie la limită pentru că toţi indicatorii de prudenţialitate şi toată supravegherea vor fi date peste cap.
Până acum nici guvernul, nici Ministerul Finanţelor nu s-au ridicat împotriva acestui demers legislativ, deci îl îmbrăţişează.
3.Schimbarea statutului BNR pentru eliminarea “imunităţii” departamentului de supraveghere din BNR – deputatul PNL Daniel Zamfir a pus pe masă varianta schimbării unor prevederi din statutul BNR care acordă, în opinia lui, un fel de imunitate supraveghetorilor BNR în faţa unor posibile procese. Această idee a atras mânia Băncii Naţionale, care, pentru prima dată - prin vocea lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului – a pus în discuţie decizia unui partid politic, respectiv PNL: îşi poate permite PNL amputarea statutului Băncii Naţionale? Această poziţie exprimată de Adrian Vasilescu este unică la adresa unui partid politic, având în vedere istoria BNR de a nu comenta public deciziile politice.
4.Dosarul Rompetrol – redeschiderea dosarului privatizării rafinăriei Petromidia scoate de la naftalină deciziile din anii 1998-2000, hotărâri pe care multă lume le-a uitat. Atunci, guvernul Isărescu a aprobat privatizarea rafinăriei Petromidia cu grupul Rompetrol deţinut de omul de afaceri Dinu Patriciu.
Dacă informaţiile se confirmă, pe masa preşedintelui Klaus Iohannis se află un dosar de la DIICOT, prin care se cere posibilitatea cercetării unor miniştri care, în timp, au avut acte de semnat în ceea ce se cheamă privatizarea, ştergerea datoriilor rafinăriei Petromidia şi ulterior acordarea dreptului de vânzare a rafinăriei către grupul KazMunaiGas, în condiţiile în care datoriile nu au fost plătite. În joc sunt câteva sute de milioane de euro, bani care nu au putut fi uitaţi sau şterşi nici după 16 ani.
Toate aceste patru puncte poate nu au legătură între ele, dar fiecare tulbură liniştea Băncii Naţionale.
De-a lungul celor 26 de ani, BNR a avut un aliat puternic în Palatul Cotroceni, în Palatul Victoria şi în Parlament. Acum lucrurile par să stea puţin altfel.