Un mit al anilor '90, "luminita de la capatul tunelului" incepe din nou sa isi faca aparitia in politica romaneasca. De aceasta data, sursa este una externa. Revigorarea economica din Franta si Germania, care a dus la iesirea (fie si temporara) din recesiune, a aprins imaginatia analistilor de pretutindeni. Se simte din nou optimism in aer, iar perspectivele intunecate cu privire la prelungirea pe decade a crizei sunt tot mai mult abandonate. Lumea priveste cu alti ochi criza si simte anul viitor ca fiind unul pozitiv. Cresterea din Asia, disponibilitatea tarilor emergente de a-si diversifica activitatea (a se vedea recentele acorduri comerciale de mare amploare dintre Brazilia si China) fac astazi ca starea generala legata de criza sa nu mai fie atat de neagra.
Ce inseamna asta pentru Romania? Din pacate, asa cum cunoastem spiritul politicienilor romani, acest mugur al revirimentului international se va transforma, cu siguranta, intr-un semn clar al iesirii din criza. Daca trecem in revista ultimele mesaje ale politicienilor de la putere, vedem ca noua atitudine este una de optimism. Chiar Traian Basescu afirma, intr-un interviu recent acordat Pro Motor, ca Romania va relua cresterea economica in 2010. Pe fondul stirilor despre relansarea burselor occidentale si al refacerii potentialului pietelor externe, astfel de declaratii par plauzibile.
Problema este ca astfel de declaratii sunt, in prezent, doar mesaje electorale. Nu exista niciun fel de date care, pe fond, sa argumenteze ca economia romaneasca, profund afectata de aceasta criza, este capabila sa isi revina in urmatorul an. Iar amanarea discutarii pe fond a cauzelor pentru care criza economica mondiala a relevat problemele structurale ale economiei romanesti nu va face decat sa amane momentul in care relansarea ar putea fi posibila.
Simplist, aceasta criza a avut efectul unei raceli asupra unui bolnav de HIV. Fara plasa consumului si fara rulajul economic amplu derulat de economiile occidentale (care au antrenat si economiile emergente din Europa Centrala si de Est), o tara precum Romania a fost lasata fara protectie. O economie necompetitiva, cu productivitate scazuta, fara infrastructura de baza, cu o forta de munca slab pregatita si tot mai putin educata, cu un mediu politic instabil si opac, cu un grad scazut de participare civica are foarte putine sanse sa treaca neafectata printr-o perioada de scadere. Pentru Romania, un an de scadere de tipul celei care pare a exista in prezent (adica aproape de o scadere de doua cifre) va produce rani majore, care nu pot fi depasite doar pentru ca economia occidentala isi revine. Reformele structurale pe care Romania trebuia sa le faca in ultimii ani nu s-au realizat, iar investitiile in infrastructura, forta de munca si productivitate au fost prea mici. Din cauza unui spatiu public preocupat mai mult de "capusarea" economiilor din zona privata si cu o clasa politica prea putin receptiva la problemele reale, Romania va plati acum un cost economic si social amplu. Vinovatii pentru aceasta situatie sunt multi, de la nivel local si pana la presedintele actual al tarii, in conditiile in care ultimii cinci au produs prea putina reforma reala in statul roman. Lupta anticoruptie a presedintelui Basescu a fost doar de fatada, iar eficientizarea aparatului de stat nu s-a realizat niciodata. Singurul rezultat al ultimilor ani de discursuri a fost doar acela al amplificarii discursului neo-liberal care statueaza ca sectorul public este profund ineficient si care duce la scaderea dramatica a increderii populatiei in institutiile statului. Asta face ca reforma sectorului public sa se desfasoare cu si mai multa dificultate, fiindca oamenii nu au incredere nici in cei care vorbesc despre reforma (clasa politica), nici in utilitatea efectiva a serviciilor publice (statul minimal este mai prezent ca oricand in mentalul colectiv).
Vom intra intr-o campanie electorala in care se vor confrunta doua discursuri: unul al celor care gestioneaza in prezent economia nationala si care afirma ca Romania este pe maini bune si va iesi din criza economica in foarte scurt timp; si un altul al celor din opozitie (in care nu stim inca daca ii includem si pe cei din PSD sau nu), care afirma ca actuala criza nu a fost depasita, ci dimpotriva, a fost amplificata de actualul guvern. Ceea ce va lipsi insa din dezbaterea prezidentiala va fi disponibilitatea candidatilor de a iesi din logica conflictuala in scopul crearii unei strategii nationale unitare de relansare a Romaniei. Dupa integrarea europeana din 2007 a lipsit proiectul national care sa uneasca romanii in jurul unui obiectiv pe care si-l doresc cu totii si care sa stea deasupra tuturor deciziilor majore luate de executiv. Criza economica si carentele structurale majore pe care le-a relevat pot fi premise ale unui astfel de proiect, cata vreme obiectivul modernizarii autentice este singurul capabil sa fie acceptat de toate partidele. Fara un obiectiv national unitar, capacitatea clasei politice de a mai propune masuri legitime va scadea dramatic. Romanii vor continua sa vada in politicieni nu reprezentanti ai diverselor categorii sociale, ci reprezentanti ai unor grupuri nelegitime de putere. Si vor refuza sa accepte solutiile pe care politicienii le propun.
Vestile din Occident incep sa fie bune. Lumea isi revine, cel putin partial, din socul lansat anul trecut, iar tunelul in care am intrat pare, in sfarsit, ca are un capat. Pentru romani insa, drumul este mult mai lung. Intrarea in tunel ne-a facut sa orbecaim singuri in intuneric si sa o luam in directii aleatorii. Acum parca ne miscam chiar in sens contrar restului lumii. Daca politicienii nu renunta - si, din pacate, nu par sa o faca - la stilul actual de lupta politica, iesirea din tunel va fi, pentru noi, mult mai grea si mai complicata decat credeam.
Dan Sultanescu este analist politic, coordonator al proiectului www.infopolitic.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
