Opinii

Lupul paznic la stână. Normal să ai evaziune de 30% din PIB când chiar şeful celor care strâng taxele este acuzat de fraude. L-a întrebat cineva pe Şerban Pop de unde avea date şi luate împrumuturi de sute de mii de euro?

Lupul paznic la stână. Normal să ai evaziune de 30%...
01.09.2015, 13:08 9233

De fiecare dată când întrebi un şef de la ANAF, un secretar de stat de la Finanţe sau chiar miniştri de fenomenul generalizat al bonurilor fiscale neeliberate de comercianţi, se uită ca prin sticlă.

"Dar ştiţi că nu acolo este evaziunea cea mai mare... Nu avem un sistem bine pus la punct.... Trebuie să facem un proiect cu Banca Mondială....".

Şi dacă insişti, oamenii plătiţi cu sute de mii de euro pe an de stat, din participarea la diverse consilii de administraţie la companii deţinute de Ministerul Finan­ţelor, adoptă altă tactică. "Dar veniţi dumneavoastră aici o lună de zile să vedeţi, credeţi că merge aşa?..."

Punerea sub acuzaţie de fraudă fiscală a fostului şef al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Sorin Blejnar, adică omul care are cheile de la seiful bugetului, este o bombă.

În mod normal, o agenţie de rating ar putea să scadă nota României sau cel puţin să o pună sub avertizare. Când omul responsabil de strângerea a 45 de miliarde de euro pe an (taxe şi contribuţii) este pus sub acuzaţie că ar fi protejat evazioniştii, înseamnă că putregaiul este la măduvă. În sfârşit, iată explicaţia că economia subterană reprezintă 30% din PIB.

Înseamnă că "sistemul" a înlocuit sistemul de impozite şi taxe, procedurile sub care funcţionează activitatea celor 29.000 de angajaţi ai ANAF. Ce să mai înţeleagă, ce să mai gândească cei 29.000 de oameni însărcinaţi cu strângerea taxelor din România când însuşi şeful lor este acuzat de fraude fiscale.

Sigur, operează prezumţia de nevinovăţie. Dar este pentru prima dată când un fost şef al ANAF este pus sub acuzare.

Iar poziţia sa este cheie în administraţie. Este premierul taxelor, practic. Are informaţii despre tot ce se întâmplă în România, pentru că are informaţii despre circuitul banilor. Toate băncile sunt obligate să transmită de două ori pe lună către ANAF situaţia conturilor fiecărei companii şi a fiecărei persoane. Oricât ar produce economia, dacă taxele alunecă într-un mod programatic printre degetele celor care ar trebui să îi strângă, niciodată nu vor fi bani la buget.

Ce să îi ceri ANAF-ului să stăvilească evaziunea când este clar că putregaiul a ajuns la vârf. Este limpede acum de ce nu înaintează departamentul de taxare a marilor averi, de ce România continuă, spre deosebire de Statele Unite, Germania sau Franţa, să nu impună o declaraţie de venit global care să scoată la iveală toate veniturile persoanelor fizice.

Acum USL cu cine a venit? Cu vreun slujbaş credincios al statului care trăieşte din salariu, un om modest? Nu. Şerban Pop, noul şef al ANAF, are împrumuturi de sute de mii de euro date sau luate de la persoane fizice, care de obicei ascund tot felul de operaţiuni.

L-a deranjat cineva dintre liderii politici care fac Revoluţie la televizor, s-a gândit că nu are profilul pentru acest post?

În spate, cine trebuie mută sutele de mii de euro dintr-un seif în altul. Că nu degeaba avea fostul şef de la ANAF de la achiziţii un seif acasă unde i-au fost găsite sute de mii de euro, probabil unde trebuia să dosească prăzile temporar până îşi găseau drum spre paradisurile fiscale.

Să nu ne mai întrebăm de ce pleacă trei milioane de români în străinătate, când putregaiul a ajuns la vârf, pentru că nu putea acţiona şeful ANAF şi şeful său de cabinet în voie fără să aibă protecţie politică.

Cine să mai stea să îşi pună problema nu numai a evaziunii la TVA, dar şi cea la contribuţiile sociale, practicată pe scară largă, cu costuri pe care în final tot statul le va suporta peste 10-20 de ani, când oamenii vor ieşi la pensie cu ani întregi lipsă la contribuţiile de pensie sau cu contribuţii la salariul minim.

Dar au stat vreodată la aceeaşi masă şefii din ANAF cu cei de la Casa de Pensii să se pună de acord cum pot comunica bazele de date astfel încât să vadă prin ce metode de evaziune de la plata contribuţiilor sunt retribuiţi cei un milion de salariaţi care sunt înregistraţi cu salariul minim pe economie, adică aproape o treime din numărul total de salariaţi de la companii private?

Cine să o facă, dacă şefii din ANAF sunt ocupaţi cu comenzile de seif-uri unde să îşi plaseze banii?

Trebuia să vină FMI şi să constate că ceea ce chiar el a cerut în anii '90, adică descentralizarea, are ca mare dezavantaj lipsa de date centralizate despre un contribuabil.

Astfel, ar urma ca ANAF să preia administraţiile financiare locale, conform Mediafax, care citează scrisoarea de intenţie a Guvernului trimisă către FMI. În sfârşit a realizat statul român că, spre exemplu, este absurd să plăteşti impozitul pe locuinţă la o entitate (şi anume la administraţia fiscală locală) şi impozitul pe eventualul venit obţinut din închirierea acelei locuinţe la o altă entitate - la ANAF.

Cum ar putea stăvili ANAF evaziunea din închirierea locuinţelor dacă nu comparând numărul de locuinţe deţinut cu cele declarate pentru închiriere?

Sau de ce nu se pot compara datele de la administraţiile financiare de la primării despre valoarea bunurilor deţinute de o persoană cu veniturile obţinute conform ANAF, pentru a scoate la iveală evaziunea?

Sau să fie comparată cu contribuţiile la sănătate plătite, pentru ca toţi cei care folosesc serviciile publice medicale să aibă şi contribuţiile achitate.

Şi exemplele pot continua. Doar din încrucişarea bazelor de date despre contribuabili - persoane fizice/juridice - poate Fiscul să încerce să scoată la lumină evaziunea. Asta dacă îşi asumă acest obiectiv şi nu invers.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO