În faţa scăderii veniturilor, opţiunea guvernului a fost de a majora deficitul de la 28 miliarde la 44 miliarde de lei, deci de a lăsa cheltuielile aproape neschimbate. Cheltuielile bugetului consolidat sunt estimate în 2019 la 371 de miliarde de lei, cu 2 miliarde de lei mai puţin decât nivelul de la rectificarea din august, dar exact cât nivelul asumat conform bugetului iniţial din februarie 2019.
Nerealizarea veniturilor este determinată de încasări cu 10 miliarde de lei mai mici din taxe, impozite, venituri nefiscale şi contribuţii sociale, pe de o parte şi de 8 miliarde de lei pe partea de fonduri europene.
O întrebare este de ce nu au scăzut cheltuielile corespunzător, tot cu 8 miliarde. Capitolul fonduri europene este de obicei instrumentul prin care se administrează cam în fiecare an nivelul deficitului bugetar, având în vedere că atunci când reduci veniturile automat îţi scad şi cheltuielile.
Practic, spaţiul de 6 miliarde de lei a fost folosit pentru acoperirea unor alte tipuri de cheltuieli.
Opţiunea guvernului de a majora deficitul bugetar este de înţeles, pentru că urmează un an electoral. De aceea miza mai mare este de fapt bugetul pe 2020.
Deocamdată pieţele financiare nu au reacţionat foarte defavorabil la noul nivel al deficitului. Este de presupus că Ministerul Finanţelor va găsi de unde să împrumute încă 16 miliarde de lei, care se adaugă la deficitul asumat.
Mai ales că în 2019, Finanţele s-au împrumutat în avans pe pieţele externe, acoperind nevoia de finanţare încă de pe primele şase luni. Deci nu vor fi probleme de cash flow. Bani sunt, chiar dacă vor fi decontaţi în viitor.
Este totuşi alarmant faptul că, aşa cum a subliniat profesorul Aurelian Dochia în Ziarul Financiar de astăzi, deficitul bugetar de 4,3% din PIB va fi mai mare decât creşterea economică estimată la circa 4%, deci în 2019 pentru prima dată în ultimii cinci ani va creşte datoria publică nu numai în valoare nominală, ci şi ca procent din PIB.
De ce s-a ajuns aici? Pentru că fără îndoială aşa cum şi Ziarul Financiar a subliniat, veniturile la buget au fost supraestimate. Guvernul s-a bazat pe o creştere de 16% a veniturilor bugetului consolidat, adică de 343 miliarde de lei, faţă de 295 de miliarde de lei în 2018 şi o creştere economică de 5,5%.
Iată că nivelul creşterii economice va fi doar de 4%, potrivit ultimelor estimări, aşa încât încasările din impozitul pe profit, din TVA şi din CAS vor fi mai mici.
De asemenea, colectarea nu s-a îmbunătăţit conform aşteptărilor. În schimb cheltuielile au crescut fără să ţină cont de diminuarea ritmului de creştere a veniturilor. Şi nu numai cheltuielile de personal, plus 20% faţă de anul anterior, ci şi de bunuri şi servicii, cu 17% la 10 luni faţă de anul anterior. Şi despre acest aspect a scris Ziarul Financiar în primăvara acestui an. (https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/executia-bugetara-t1-2019-arata-clar-face-psd-banii-buget-cheltuielile-salariile-pensiile-au-explodat-plus-30-salarii-plus-35-pensii-cheltuielile-investitii-au-scazut-20-18108420)
Sigur că există un necesar al recuperării salariilor la cadrele medicale şi profesori. Nu putem avea un act de educaţie de înaltă calitate cu un profesor de liceu cu 20 de ani de experienţă care câştigă 2.700 dei lei.
Însă la cheltuielile de bunuri şi servicii, un ritm de plus 17% anual, venind după un ritm mediu de creştere de 15-20% în ultimii patru ani, nu este în niciun caz de acceptat.
Dar marea temă a noului guvern este de fapt bugetul pe 2020. Oamenii au votat acum în primul rând pentru servicii publice de calitate, pentru că în general antreprenorii, corporatiştii, companiile mari şi mici au avut de câştigat în ultimii 5-6 ani din scăderi de taxe şi din creşteri de cifră de afaceri şi profit. Nemulţumirea pleacă de la calitatea serviciilor publice.Pentru servicii publice de educaţie şi sănătate de calitate e nevoie de mai mulţi bani, iar în actuala structură a bugetului de 28% din PIB venituri fiscale aceste cheltuieli suplimentare nu au din ce bani să fie făcute. Însă cine va accepta faptul că banii suplimentari la buget pot veni numai din majorarea salariilor, a impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale ale salariaţilor?
Germania strânge 38% din PIB venituri fiscale pe structura: TVA – 7% din PIB, impozit pe venit – 9%, impozit pe profit – 2%, contribuţii sociale companii – 7%, contribuţii sociale salariaţi – 8% şi alte venituri – 5%.
România strânge 28% pe structura: TVA -8% din PIB, impozit pe venit -doar 4%, din impozit pe profit – 2%, contribuţii sociale doar salariaţi - 9% şi din alte venituri -5%.
Diferenţele sunt la impozitul pe venit, unde Germania strânge 9% din PIB iar România doar 4%, şi la contribuţiile sociale, unde Germania strânge 15% din PIB iar România doar 9%. În total, o diferenţă de 10% din PIB. Deci nu la TVA e diferenţa.
Aici sunt doi factori. Primul, salariile ca pondere în PIB sunt la noi de 40% faţă de 52% în Germania, deci practic nu ai pe ce pune impozit pe venit şi contribuţii sociale.
Al doilea, cota de impozit pe venit este la noi de 10%, faţă de o grilă progresivă între 14 şi 42% în Germania. Orice pas următor în construcţia bugetară va trebui să ţină cont de aceste date.
