Verificarea respectării legislaţiei privind preţurile de transfer de către companiile multinaţionale prezente în România rămâne o prioritate pentru ANAF, iar legislaţia privind preţurile de transfer are la bază aplicarea principiului valorii de piaţă în cadrul tranzacţiilor dintre societăţi afiliate, arată Liviu Gheorghiu, coordonatorul echipei de Transfer Pricing de la Mazars.
Selectarea contribuabililor pentru inspecţia privind preţurile de transfer are ca punct de plecare analiza de risc făcută de ANAF pe diverse industrii sau sectoare economice. Chiar dacă nu toate criteriile folosite de ANAF în acest proces sunt transparente, putem spune din experienţa anilor anteriori că sunt în continuare vizate societăţile multinaţionale care înregistrează pierderi operaţionale, cele care derulează tranzacţii de valori semnificative cu servicii şi drepturi de proprietate intelectuală sau cele care acordă finanţări altor societăţi din cadrul grupului.
- Identificarea tranzacţiilor cu societăţi afiliate şi a valorii acestora
Un prim pas în scopul documentării preţurilor de transfer este identificarea acelor tranzacţii cu persoane afiliate care trebuie descrise şi analizate în cadrul dosarului preţurilor de transfer. În principiu, în această categorie intră numai acele tranzacţii cu o valoare anuală mai mare decât nivelul pragului de semnificaţie stabilit prin Ordinul 442/2016, respectiv 50.000 euro atât pentru dobânzi încasate/plătite, cât şi pentru serviciile primite/prestate şi 100.000 euro pentru achiziţiile/vânzările de bunuri corporale sau necorporale. Deşi la o primă vedere acest pas poate părea simplu, în practică, stabilirea valorii unei anumite tranzacţii poate ridica probleme, mai ales când discutăm despre mai multe tranzacţii ce se derulează în baza unui singur contract.
