Am remarcat săptămâna trecută în Ziarul Financiar un articol în care Andreea Stanciu, director al ACCA pe Europa de Sud-Est, prognoza o evoluţie explozivă a outsourcing-ului (sau a externalizării, cum ar trebui să îi spunem de fapt pe româneşte) în perioada următoare. Din poziţia de coordonator (şi) al unei echipe de outsourcing dintr-o companie de consultanţă, îmi permit să o completez pe Andreea spunând că boom-ul a început deja, chiar la scurtă vreme după declanşarea crizei în România. Şi spun asta nu doar din experienţa echipei noastre, cu care oferim servicii de outsourcing în domeniul contabil şi al salarizării, ci şi a unor clienţi specializaţi în IT, call-center sau alte servicii suport. Pentru toţi, afacerile în domeniu merg pe o pantă ascendentă de câţiva ani buni.
Care sunt însă explicaţiile acestui fenomen şi cât de recomandat este pentru o afacere să apeleze la astfel de servicii?
Teoria spune că avantaje principale ale externalizării sunt (în această ordine) posibilitatea de a te concentra pe activitatea principală şi serviciile de mai bună calitate pe care le poţi primi de la o echipă specializată, comparativ cu un angajat propriu care poate fi mai mult sau mai puţin competent.
Transferul în responsabilitatea unei entităţi specializate al uneia sau mai multor funcţii suport din cadrul afacerii lasă conducerii mai mult timp disponibil pentru activitatea de bază a firmei, conducând la o eficienţă ridicată şi în final la rezultate mai bune.
Totodată, un furnizor de servicii în regim de outsourcing va fi tot mereu motivat să aibă angajaţi cu un nivel profesional cât mai ridicat, pentru a avea referinţe bune pe piaţă şi a putea atrage alţi clienţi. În plus, va dispune de un număr mai mare de oameni specializaţi şi pe domenii conexe care vor putea aduce o valoare adăugată pentru beneficiarul serviciilor, atrăgând atenţia asupra consecinţelor ce derivă din activitatea care a fost externalizată.
Este, dacă vreţi, o nouă diviziune socială a muncii, la nivel corporatist de data aceasta, când companiile încetează să mai facă de toate, ci fac un singur lucru, dar de bună calitate şi cu o eficienţă ridicată.
Alte avantaje ale externalizării ar fi reducerea costurilor (în anumite condiţii) sau transferarea riscului către un terţ care îşi asumă responsabilitatea eventualelor greşeli ce apar în respectiva activitate.
Elementele menţionate reprezintă într-adevăr avantaje deloc de neglijat, dar în opinia mea, argumentul decisiv are un caracter mult mai pragmatic: flexibilitatea oferită de un astfel de sistem comparativ cu angajarea propriilor salariaţi. Un contract de muncă, în ciuda noului Cod al muncii - varianta îmbunătăţită, presupune un risc mult mai mare pentru angajator în măsura în care afacerile nu merg aşa cum ar trebui. Eventualele concedieri presupun în continuare proceduri greoaie, costuri cu plăţile compensatorii şi uneori chiar litigii în instanţă care sunt costisitoare şi de lungă durată. Lucruri care în aceste vremuri tulburi înclină decisiv balanţa în favoarea externalizării unora dintre activităţi, de regulă cele care formează funcţiile suport.
Pentru că nu trebuie să ne ascundem după deget, outsourcing-ul vine la pachet şi cu dezavantajele sale cum ar fi: diluarea controlului asupra acelor funcţii care au fost externalizate şi (uneori) răspunsurile primite cu întârziere, calitatea scăzută (dacă alegerea prestatorului nu este cea mai fericită) sau problemele de confidenţialitate.
În concluzie, merită sau nu să alegem outsorcing-ul? Trendul actual ne-ar înclina să spunem că da, întrucât e o soluţie mai raţională şi la îndemână. Cel puţin până se mai limpezesc apele şi începem să fim convinşi că va trece criza. Dar vreau să vă reamintesc faptul că în economie nu există soluţii-şablon care să se potrivească oricui şi în orice condiţii. Fiecare trebuie să analizeze atent şi să îşi planifice lucrurile în funcţie de situaţia proprie. Pentru că odată cu trecerea crizei va reîncepe cu siguranţă goana după talente, după oameni de calitate. Pe care dacă nu ai avut grijă să îi creşti sau să îi păstrezi pe piaţa muncii, îi vei găsi greu sau cu un cost pe măsură.
Gabriel Sincu este partener şi head of tax & outsourcing în cadrul firmei de audit şi consultanţă fiscală Mazars
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
