♦ Conflictul din Orientul Mijlociu, declanşat la 28 februarie, a intervenit pe acest fundal fragil, generând un şoc negativ major pe partea de ofertă pentru petrol, gaze naturale, îngrăşăminte şi alte materiale intensive energetic ♦ Dificultatea actuală nu constă doar în natura şocului, ci şi în condiţiile în care acesta se produce. Nivelurile ridicate ale datoriei publice din mai multe economii majore au redus spaţiul fiscal, limitând capacitatea guvernelor de a răspunde ferm la noi şocuri ♦ În acelaşi timp, băncile centrale rămân prudente în relaxarea politicii monetare, temându se că aşteptările inflaţioniste ar putea fi mai puţin bine ancorate după episoadele recente de inflaţie, spune Michala Marcussen, economist-şef al grupului francez Société Générale, care în România controlează BRD.
În primele luni ale anului 2026 am asistat deja la o succesiune de şocuri – de la reaprinderea tensiunilor geopolitice până la episoade de stres financiar şi politic – fiecare adăugând noi incertitudini perspectivei economice globale. Din păcate, estomparea şocurilor nu elimină incertitudinea, din cauza fragilităţilor profunde ale economiei globale.
Şi anul 2025 a fost marcat de o serie de şocuri, însă am fost martorii unei rezilienţe remarcabile, susţinută de un set puternic, dar îngust şi inegal distribuit, de amortizoare: constituirea de stocuri pe lanţurile globale de aprovizionare; scăderea preţurilor la energie; episoade punctuale de acomodare fiscală şi monetară în mai multe economii majore, precum şi un val de investiţii în inteligenţa artificială, în special în Statele Unite. Aceşti factori au alimentat, la rândul lor, creşterea preţurilor activelor financiare şi reducerea costurilor de împrumut, consolidând suplimentar rezilienţa economică.
O parte dintre aceşti factori favorabili erau însă deja în diluare de efect la începutul lui 2026. Efectul de bază al creşterii anterioare a stocurilor s-a temperat şi există limite cu privire la cât de mult pot scădea costurile împrumuturilor sau preţurile la energie. Alţi factori de rezilienţă au fost puşi sub presiune de reînnoirea ameninţărilor legate de tarife.
Conflictul din Orientul Mijlociu, declanşat la 28 februarie, a intervenit pe acest fundal fragil, generând un şoc negativ major pe partea de ofertă pentru petrol, gaze naturale, îngrăşăminte şi alte materiale intensive energetic. Aceste inputuri critice intervin la baza lanţurilor globale de producţie, iar orice perturbare sau reevaluare a preţurilor se transmite rapid în întreaga economie mondială.
Dificultatea actuală nu constă doar în natura şocului, ci şi în condiţiile în care acesta se produce. Nivelurile ridicate ale datoriei publice din mai multe economii majore au redus spaţiul fiscal, limitând capacitatea guvernelor de a răspunde ferm la noi şocuri. În acelaşi timp, băncile centrale rămân prudente în relaxarea politicii monetare, temându-se că aşteptările inflaţioniste ar putea fi mai puţin bine ancorate după episoadele recente de inflaţie.
În Europa, arhitectura incompletă a Pieţei Unice şi anii de subinvestiţii în domenii cheie precum apărarea, energia şi tehnologia nu doar că generează perspective structurale de creştere mai reduse, ci lasă economiile mai vulnerabile atunci când apar şocuri. Busola Competitivităţii Uniunii Europene (Competitiveness Compass) îşi propune să abordeze o parte dintre aceste probleme prin politici menite să reducă decalajul de inovare, să asigure energie curată şi accesibilă şi să diminueze dependenţele strategice. În paralel, instrumentul SAFE (Security Action for Europe) sprijină statele membre în consolidarea capacităţilor de apărare.
România împărtăşeşte unele dintre aceste dinamici globale şi europene, însă se confruntă cu constrângeri interne mai accentuate.
Creşterea economică este puţin probabil să fie susţinută de consum pe termen scurt, în contextul consolidării fiscale şi al unei inflaţii încă ridicate. Investiţiile vor reprezenta, în schimb, principala forţă de stabilizare. Absorbţia eficientă a fondurilor europene rămâne cel mai important factor de îmbunătăţire a perspectivei economice, atenuând impactul înăspririi fiscale şi sprijinind creşterea pe termen mediu. Infrastructura, proiectele energetice, producţia în domeniul apărării şi potenţialul rol al României în reconstrucţia viitoare a Ucrainei reprezintă oportunităţi reale, însă acestea depind de stabilitatea politică, credibilitatea politicilor publice şi capacitatea administrativă de a gestiona programe de investiţii complexe.
Privind înainte, perspectiva economică globală pentru 2026 depinde în mod critic de durata şi intensitatea conflictului din Orientul Mijlociu. Dacă acesta se va dovedi de scurtă durată, economia globală ar putea intra într-o nouă fază de creştere moderată. Un conflict prelungit ar împinge însă economia mondială mai aproape de recesiune.
În mod tradiţional, economiştii abordează incertitudinea generată de astfel de evenimente prin analize de senzitivitate, evaluând modul în care diferite ipoteze privind durata şi intensitatea acestora influenţează creşterea, inflaţia şi pieţele financiare. Un astfel de exerciţiu este în curs şi în cazul conflictului din Orientul Mijlociu, iar noile proiecţii ale Băncii Centrale Europene, aşteptate pe 18 martie, vor oferi, fără îndoială, o doză consistentă de analize pentru a sprijini deliberările Consiliului Guvernatorilor. Din perspectiva noastră, este cel mai probabil ca marile bănci centrale să adopte, la reuniunile din martie, o atitudine prudentă în politica monetară.
Chiar şi în ipoteza unei rezolvări rapide a conflictului, incertitudinea nu va dispărea pur şi simplu. De aceea, abordarea fragilităţilor de fond – de la nivelurile ridicate ale datoriei publice până la subinvestiţii şi deficienţe instituţionale – este esenţială. Într-o lume în care incertitudinea a devenit structurală, prognoza economică trebuie să îşi schimbe accentul, concentrându-se mai mult pe înţelegerea acestor vulnerabilităţi structurale.
Totuşi, incertitudinea nu exclude oportunitatea. Pentru Europa, există astăzi un potenţial real de a avansa proiecte continentale care să susţină investiţii critice pentru construirea autonomiei strategice şi să ofere o creştere economică sustenabilă pe termen lung.
