Europa vrea ca toate multinaţionalele şi companiile independente din statele membre să contribuie cu ”partea lor echitabilă” la redresarea economică. Ce presupune acest lucru? Companiile să fie obligate să declare public locul unde îşi realizează profiturile şi îşi plătesc impozitul. Măsura, anunţată recent de Consiliul Uniunii Europene, este o concretizare a unei propuneri de directivă din 2016, pe care, de această dată, s-a obţinut acordul politic al Austriei şi Sloveniei. În luna anterioară deciziei Consiliului UE, Comisia Europeană spunea că se gândeşte la o nouă Directivă, prin care marile companii să îşi publice impozitul efectiv plătit raportat la profiturile realizate. Mai mult, chiar zilele trecute, cele mai puternice şapte state ale lumii anunţau că vor să creeze ”un impuls de neoprit” în stoparea transferului profiturilor către jurisdicţii cu impozite mici, dar şi pentru a obliga multinaţionalele să plătească mai multe taxe acolo unde îşi desfăşoară activitatea. Cu alte cuvinte, de aici înainte, companiile trebuie să fie cu ochii pe legislaţie şi să se pregătească: transparenţa va deveni normă.
Recent, ministrul portughez al Economiei şi digitalizării, Pedro Siza Vieira, a afirmat ca evitarea plăţii impozitului pe profit şi planificarea fiscală agresivă a marilor companii multinaţionale privează ţările UE de peste 50 de miliarde de euro de venituri pe an, el susţinând, de asemenea, necesitatea introducerii transparenţei fiscale în practicile multinaţionalelor.
Siza Vieira nu este singura voce care susţine că toate companiile trebuie să contribuie în mod egal la redresarea economică, mai ales în noul context, generat de pandemie. Au existat multe alte voci care susţineau că întreprinderile şi simplii contribuabili, care s-au îmbogăţit ca urmare a pandemiei, ar trebui să contribuie mai mult, plătind o taxă de solidaritate.
Acum, Consiliul UE susţine propunerea de Directivă a Comisiei Europene - toate multinaţionalele sau companiile independente cu un venit total consolidat de peste 750 milioane de euro în fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare consecutive, indiferent dacă îşi au sediul în UE sau în afara acesteia, să dezvăluie în mod public informaţii privind impozitul pe venit plătit în fiecare stat membru sau într-o ţară terţă sau aflată într-o jurisdicţie necooperantă. O astfel de raportare va avea loc prin intermediul unui formular comun al UE şi în formate electronice care pot fi citite automat.
Propunerea urmează să ajungă şi la Parlamentul European, pentru aprobarea textului Directivei, proces prin care se pot aduce clarificări, cum ar fi, de pildă, cea privind cine poartă responsabilitatea reală pentru asigurarea respectării obligaţiei de raportare.
Sunt încă critici aduse acestei propuneri, cum ar fi aceea că scapă din vedere multinaţionalele cu afaceri mai mici, iar, dincolo de ele, există şi o îngrijorare, pentru că transparentizarea ar putea expune rolul anumitor state membre care încurajează încă scheme fiscale care sunt la marginea evaziunii fiscale.
De ce e importantă raportarea publică? Obligaţia de raportare există şi în prezent, dar ceea ce face deosebită propunerea de Directivă este obligaţia ca totul să fie public.
Acum, prin Directiva (EU) 2016/881 cu privire la raportarea ţară cu ţară, care a pornit de la Acţiunea 13 a OECD, multinaţionalele sunt obligate să transmită autorităţilor fiscale un raport anual cu informaţii dezagregate pe ţări (raportare ţară cu ţară, cum îi spune şi numele), pentru a arăta unde sunt alocate activele şi lucrătorii, modul în care sunt distribuite profiturile şi unde se plătesc impozitele.
Însă, rapoartele nu sunt făcute publice în Uniunea Europeană, astfel controlul public cu privire la strategiile utilizate de companiile multinaţionale pentru a deplasa profiturile în paradisuri fiscale este ca şi inexistent.
Spre deosebire de Uniunea Europeană, autorităţile fiscale americane fac publice rapoartele multinaţionalelor din SUA. Informaţiile agregate şi tratate corespunzător sunt disponibile pe site-ul web al Serviciului de venituri interne din 2016. Adică din anul din care datează şi tentativa europeană de a face publice declaraţiile de impozit ale companiilor.
Conform unui studiu realizat de o platformă de dezbatere a politicilor sociale şi economice europene – Intereconomics, 1.205 companii din SUA confirmă existenţa unor reţete agresive de planificare fiscală ”prescrise” de anumiţi consultanţi şi utilizate pentru a direcţiona artificial profiturile către state membre mai atractive din punct de vedere fiscal. ”Dezvăluirea publică este necesară pentru o radiografie reală a modului în care companiile îşi distribuie activele între naţiuni, unde îşi desfăşoară activitatea, îşi declară profiturile şi îşi plătesc impozitele”, mai notează studiul citat.
Tot în direcţia transparentizării, la 18 mai 2021, Comisia Europeană a inclus în comunicarea ”Impozitarea afacerilor în secolul XXI” o propunere (care va fi emisă până în 2022) ca anumite companii mari care îşi desfăşoară activitatea în Uniunea Europeană să îşi publice ratele efective de impozitare, adică impozitul efectiv plătit raportat la profiturile realizate. Ceea ce se va traduce printr-o transparenţă crescută a impozitelor plătite şi prin monitorizarea strategiilor de planificare fiscală.
Până în 2023, Comisia vrea un nou cadru la nivel european privind impozitul pe profit sub titlul: „Afacerile în Europa: cadrul pentru impozitarea profiturilor” (Business in Europe: Framework for Income Taxation - BEFIT). BEFIT se va baza pe o repartizare a profiturilor realizate pe baza unei formule şi o bază de impozitare comună şi va înlocui propunerea în aşteptare pentru o bază de impozitare consolidată, CCCTB (Common Consolidated Corporate Tax Base - Baza Comună Consolidată a Societăţilor) care va fi retrasă. CCCTB a fost propusă de Comisia Europeană încă din 2004 şi a trecut prin multe sincope şi mai multe variante de-a lungul a 14 ani de negocieri. Ultima variantă, din 2018, când a fost aprobată, CCCTB propunea o nouă taxă pentru companiile multinaţionale mari cu o cifră de afaceri de peste 750 milioane de euro ce ar fi fost obţinută dintr-o fracţiune (3%) din baza de impozitare comună consolidată rezultată din aplicarea propunerii Comisiei Europene. Conform calculelor Curţii de Conturi Europene (2018), această propunere ar fi reprezentat un venit anual de 12 miliarde de euro.
Reforma fiscală pe repede înainte? Criza economică şi sanitară pare să fi acţionat ca un catalizator pentru mai multe decizii importante care trenau şi fac din 2021 un al ”revoluţiilor” fiscale. Un comunicat emis chiar sâmbăta trecută arăta că SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Canada, adică statele care compun G7, au negociat un acord pentru a opri companiile să transfere profiturile către jurisdicţii cu impozite reduse, dar şi pentru a se asigura că cele mai mari multinaţionale plătesc mai multe taxe acolo unde îşi desfăşoară activitatea. Acordul a fost salutat de miniştrii de finanţe şi marchează un pas semnificativ înainte în negocierile care au început încă din 2013. Detaliile primei părţi a acordului, o concesie semnificativă din partea SUA a administraţiei lui Joe Biden, spune clar că „cele mai mari companii globale” cu marje de profit de cel puţin 10% ar trebui, în viitor, să aloce 20% din profiturile globale către ţările în care îşi fac vânzările.
Dacă s-ar implementa, acest lucru ar răsturna un secol de impozitare internaţională a companiilor, în care profiturile sunt impozitate numai acolo unde companiile au o prezenţă fizică.
Decizia vine la puţin timp de la un alt acord istoric al G7 asupra impozitului minim pe profitul multinaţionalelor, deschizând calea pentru un acord global în acest an. Un acord în acest sens ar putea fi semnat în cadrul Summit-ul G7 din 11-13 iunie. Acordul a intervenit după ce Trezoreria SUA s-a oferit să accepte un impozit minim pe profitul companiilor, valabil la nivel global de cel puţin 15%, o rată semnificativ mai mică faţă de propunerea de 21% susţinută anterior de Germania şi Franţa.
Ce putem înţelege din toate aceste măsuri enumerate? În primul rând că sistemul fiscal internaţional este într-un continuu proces de reformă şi de adaptare la realităţile economice şi sociale şi că, pe viitor, vom asista la şi mai multe schimbări legislative şi într-un ritm mult mai rapid, toate îndreptate spre transparentizare şi lupta împotriva fraudei, cu scopul stabilirii unor impozite echitabile la nivel mondial.
Dar şi că, dacă acum vorbim despre transparentizarea informaţiilor cu privire la profituri şi impozite ale multinaţionalelor cu venituri de peste 750 milioane de euro, mâine vom vorbi şi despre alte categorii de contribuabili, pe măsură ce digitalizarea administraţiilor fiscale se va extinde. Cum pachetul european NextGeneration oferă finanţare statelor membre, tocmai ca să atingă pragul de 20% minim de digitalizare a administraţiilor fiscale, mă aştept ca ”mâine” să vină mai devreme decât putem gândi. Iar o interconectare a administraţiilor fiscale, operaţională şi eficientă, se traduce prin noi puncte de atenţie pentru companii.
Mihaela Mitroi, Partener, Asistenţă Fiscală şi Juridică, EY România, lider al activităţii de consultanţă fiscală şi juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală (CESA)