Într-o Europă aflată în plină recesiune, ţările baltice fac o notă aparte. Anul trecut, Estonia a raportat o creştere economică de 2,5%, Letonia 4,3%, iar Lituania 2,9%. Desigur, nu mai sunt ritmurile ameţitoare din perioada de dinaintea crizei financiare, dar mulţi ochi din Europa se uită cu jind la astfel de date de creştere economică.
De la 1 ianuarie 2013, Letonia a introdus şi legislaţia de tip holding, devenind astfel prima ţară din Europa Centrală şi de Est care face acest pas, concurând cu destinaţii tradiţionale pentru înfiinţarea de companii off-shore şi de holdinguri cum sunt, spre exemplu, în Europa, bine cunoscutele Olanda, Luxemburg şi Cipru. Practic, din acest moment veniturile din transferurile de părţi sociale şi din dividende sunt exceptate de la impozitare în Letonia, iar, mai important, nu există nicio limitare în privinţa termenului de deţinere a acelor părţi sociale într-o entitate letonă până la care contribuabilii să se poată califica la un astfel de regim de impozitare. În alte jurisdicţii există limitări în privinţa pachetelor de acţiuni minime care pot fi transferate într-o astfel de manieră de 5 până la 10% sau se cere ca aceste acţiuni să fi fost păstrate pentru cel puţin un an până când să te poţi califica la un astfel de tratament fiscal. Letonia a optat însă din start pentru unul dintre cele mai liberale regimuri de tip holding.
Asistăm practic la un moment de cotitură din punct de vedere economic pentru Europa Centrală şi de Est, iar Letonia este cea care va profita cel mai mult de pe urma acestei măsuri curajoase pentru că firmele prezente în această zonă a Europei, şi nu numai, se vor uita foarte serios la a-şi stabili o structură de tip holding în micul stat baltic. Încă şi mai tentate ar putea fi capitalurile din Rusia să caute să-şi constituie entităţi letone, în detrimentul Ciprului.
Iar de aici beneficiile colaterale vor fi foarte mari. Dezvoltarea serviciilor profesionale este un prim aspect, dar de câştigat va avea şi sectorul financiar leton sau turismul de business. Ţara va atrage şi va păstra capital străin.
Nu este pentru prima dată când un stat baltic revoluţionează pur şi simplu politica fiscală în regiunea noastră. În 1994, Estonia a devenit prima ţară din lume care a introdus cota unică de impozitare, un concept considerat anterior a fi de domeniul utopiei. În decurs de un deceniu şi jumătate, acest sistem de impozitare s-a dovedit atât de uşor de administrat şi atât de atractiv pentru business şi pentru investitorii străini încât a fost copiat de aproape toate statele central şi est-europene. Având în vedere competiţia regională pentru atragerea de investitori şi păstrarea de locuri de muncă, practic nicio ţară nu-şi poate permite astăzi să abandoneze acest sistem de impozitare.
Iar acesta nu este singurul domeniu în care balticii au fost inovatori. La momentul declanşării crizei economice în 2008, micile economii baltice au fost răvăşite pur şi simplu de implozia bulei speculative imobiliare. Însă au procedat imediat la o ajustare brutală a cheltuielilor publice, chiar cu riscul unei explozii a şomajului. Rezultatul a fost că statele baltice au fost singurele din regiune care chiar au înregistrat o criză în V şi creşterea economică s-a reluat rapid, la ritmuri relativ ridicate. Spre comparaţie, ajustările lente din alte ţări din Europa Centrală şi de Est au dus la prelungirea crizei şi au tocat resursele statului (prin acumularea datoriei publice) şi ale companiilor private (prin consumarea rezervelor de capital adunate în perioada de dinaintea crizei).
Cum pot aceste mici ţări, a căror populaţie totală abia ajunge la 6 milioane de locuitori (Estonia 1,3 milioane, Letonia 2 milioane, Lituania 3,2 milioane de locuitori) să susţină asemenea ritmuri ridicate de creştere în condiţiile în care nu se pot baza pe resurse naturale abundente?
Răspunsul ţine de ingeniozitatea politicilor publice. Balticii au ştiut mereu să preia ideile revoluţionare când a venit vorba de e-administration, de promovarea noilor tehnologii sau de fiscalitate.
Sunt ani de zile de când promovez ideea introducerii legislaţiei de tip holding în România, având convingerea că este în avantajul ţării, pentru că va duce la atragerea şi păstrarea de capital în ţară, va crea locuri de muncă în sectoare de înaltă calificare, va stimula sistemul financiar şi dezvoltarea profesiilor liberale. Am pierdut o bună ocazie de a fi noi pionierii acestui sistem în Europa Centrală şi de Est. Nu este însă prea târziu. Între momentul introducerii cotei unice în Estonia şi al adoptării acesteia de către România (2005) au trecut 11 ani. Să încercăm de data aceasta să nu aşteptăm un deceniu până să adoptăm o idee bună.
Asistăm practic la un moment de cotitură din punct de vedere economic pentru Europa Centrală şi de Est, iar Letonia este cea care va profita cel mai mult de pe urma acestei măsuri curajoase pentru că firmele prezente în această zonă a Europei, şi nu numai, se vor uita foarte serios la a-şi stabili o structură de tip holding în micul stat baltic.
Mihaela Mitroi - Partener, Consultanţă Fiscală, PwC România
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
