Trăim într-o perioadă caracterizată de evoluţia rapidă a tehnologiei informaţiei iar acest lucru ne aduce extrem de multe beneficii prin posibilitatea de a accesa un volum foarte mare şi variat de informaţii şi prin facilitarea comunicării şi transmiterii datelor. În acelaşi timp însă, acest fenomen contribuie şi la crearea unui mediu propice pentru apariţia şi diversificarea formelor de violenţă, accesul facil şi posibilitatea păstrării anonimatului fiind factori de creştere a agresiunilor pe internet.
Măsurile de prevenire a acestor tipuri de violenţă s-au dovedit de multe ori ineficiente sau au fost criticate pe motiv că intră în conflict cu drepturi şi libertăţi consacrate de Constituţia României, cum ar fi libertatea de exprimare. În acelaşi timp, o bună perioadă de timp nu s-a acordat aceeaşi atenţie şi nu au fost tratate cu aceeaşi importanţă agresiunile din mediul virtual faţă de cele desfăşurate în mediul real. Cu toate acestea, în contextul creşterii substanţiale din ultimul timp a utilizării spaţiilor virtuale, a crescut şi frecvenţa agresiunilor în mediul online, devenind stringentă nevoia de reglementare a unor mecanisme de protecţie a victimelor acestor agresiuni.
Astfel, în data de 6 iulie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 106/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, lege care introduce conceptul de “violenţă cibernetică” în sfera “violenţei domestice” şi defineşte fenomenul prin enumerarea faptelor care pot intra sub incidenţa acestuia (aceasta va intra în vigoare în data de 9 iulie 2020).
Conform noilor prevederi, definiţia legală a violenţei cibernetice include:
• faptele de hărţuire online;
• mesajele online instigatoare la ură pe bază de gen;
• faptele de urmărire online;
• ameninţările online;
• publicarea non-consensuală de informaţii şi conţinut grafic intim;
• accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private.
Faptele de mai sus nu reprezintă o enumerare cu caracter limitativ, având în vedere că legea include în sfera violenţei cibernetice şi “orice altă formă de utilizare abuzivă a Tehnologiei Informaţiei şi a Comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima.”
Enumerarea nelimitativă ţine cont de realitatea socială şi tehnologică a momentului, respectiv de faptul că formele de violenţă cibernetică se înmulţesc într-un ritm alert, odată cu evoluţia tehnologiei informaţiei, permiţând astfel organelor competenţe să se adapteze şi să sancţioneze şi forme de agresiune cibernetică ce se vor realiză prin modalităţi tehnologice sau faptice pe care nu le putem anticipa la acest moment.
Este important de subliniat faptul că introducerea “violenţei cibernetice” în sferă “violenţei domestice”, nu este o reglementare cu titlu general a acestui fenomen, ci doar o completare a tipurilor de violenţe care intră sub umbrela “violentei domestice”. Această înseamnă că orice faptă de violenţă cibernetică va fi sancţionată în baza Legii nr. 217/2003 numai în condiţiile prevăzute de lege pentru sancţionarea violenţei domestice, şi anume dacă fapta reprezintă o “inacţiune sau acţiune intenţionată care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.”. Astfel, în măsură în care fapta de violenţă cibernetică se petrece într-un alt mediu decât cel familial sau domestic şi între persoane care nu au calitatea de soţi, foşti soţi, actuali sau fost parteneri, prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice nu vor fi incidente.
În concret prezenta modificare nu acoperă şi faptele de genul hărţuirilor sau ameninţărilor pe internet venite din partea unor persoane necunoscute sau din partea unor persoane cunoscute, dar cu care victima nu are o relaţie de tipul celor enumerate de lege,
Până în prezent, în România nu a existat un cadru legislativ expres care să permită pedepsirea că atare a violenţei cibernetice, toate faptele de violenţă cibernetică fiind analizate fie raportat la diferite infracţiuni (cum ar fi hărţuire, şantaj, violarea vieţii private), în măsură în care întruneau elementele constitutive ale acestora, fie de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, pentru aspectele care intră în competenţa sa. Practic, în continuare, pentru faptele care nu intră sub incidenţa definiţiei de “violenţă cibernetică” în contextul “violenţei domestice”, situaţia va trebui analizată în concret, la fel ca şi până acum, şi sancţionată pe baza prevederilor generale cu caracter penal sau contravenţional, după cum va fi cazul.
În plus, menţionăm că Legea nr. 106/2020 introduce şi o serie de prevederi care sunt menite să contribuie la prevenirea săvârşirii faptelor de agresiune cibernetică, prin instituirea în sarcina Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor (prin organismele aflate în coordonarea sa, responsabile de prevenirea, analiza, identificarea şi reacţia la incidente în cadrul infrastructurilor cibernetice) a obligaţiei de a dezvolta campanii de sensibilizare publică privind violenţa cibernetică, de a oferi asistentă practică autoritătilor centrale şi locale în prevenirea şi răspunsul la violentă cibernetică şi de a stabili programe pentru alfabetizare digitală.
Ca o notă generală, modificarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice reprezintă un pas important în protejarea unui segment semnificativ de victime ale comportamentelor agresive din mediul online, şi sperăm că, pentru a se asigura o protecţie cu caracter general, aplicabilă şi în afara sferei violenţei domestice, să se adopte o reglementare explicită care să incrimineze toate activităţile violenţe din mediul online, indiferent de relaţia dintre victimă şi agresor.
