Din pacate, in locul unei abordari profesioniste a fenomenului muncii la negru, asistam la un mod de actiune care ne aminteste de perioada dinainte de revolutie. Solutia propusa de Inspectia Muncii, aceea de a mari sanctiunile pentru angajatorii care platesc salariatii "la negru" si posibila incriminare penala a acelora care accepta sa fie platiti la negru mi se pare lipsita de orice logica. Ce facem oameni buni? Umplem puscariile cu oameni a caror singura vina este ca vor sa munceasca si nu au unde? Daca stau bine sa ma gandesc in "Epoca de aur" era pe invers, cine nu avea loc de munca era luat de politie si dus la munca. Probabil ca sunt destui care gandesc ca era mai bine atunci, un mod de gandire ipocrit. De ce este ipocrit ? Pentru ca nici unul dintre cei care regreta "vremurile bune" nu ar renunta la beneficiile libertatii (chiar libertate fara bani), in schimbul cozilor si penuriei de alimente de care ne amintim cu totii.
Revenind la problematica muncii la negru, faptul ca autoritatile in domeniu evita, intentionat sau nu, sa comunice numarul de salariati platitori de contributii sociale, ne face sa banuim ca numarul acestora a scazut vertiginos. Intr-adevar, site-urile Ministerului Muncii si al institutiilor pe care le coordoneaza ne ofera informatii despre numarul de someri si numarul de pensionari, despre nivelul mediu al pensiilor, insa nu ofera nici o informatie asupra numarului de salariati din economie. Cu toate acestea, informatiile statistice obtinute cu ocazia recensamantului din 2002 arata ca populatia activa era de 8,85 milioane persoane, in timp ce populatia inactiva (intretinuta) era de 12,83 milioane persoane. Cifrele arata ca din populatia activa de 8,85 milioane, 1,04 milioane erau SOMERI, in timp ce populatia ocupata era de 7,81 milioane, din care 5,5 milioane erau salariati. Bineinteles ca statisticile nu ne ofera si alte informatii cum ar fi: cate persoane lucreaza in administratia publica, cate persoane sunt salarizate in industria de stat, subventionata de la buget, si cate persoane in sectorul privat. Intrucat la recensamant inregistrarile se fac pe baza declaratiei persoanelor intervievate este foarte probabil ca in numarul de salariati sa fie inclus si un numar insemnat de persoane care lucreaza la negru.
Birocratia din sistemul relatiilor de munca este cunoscuta de toata lumea si, speram cu totii, si de autoritatile din domeniu. Cu toate acestea, ideea nefericita a Finantelor privind depunerea declaratiilor pe discheta simultan cu depunerea acesteia pe suport de hartie a castigat adepti si in cadrul Casei Nationale de Asigurari Sociale si Alte Drepturi de Asigurari Sociale. Aceasta situatie este cu atat mai ciudata cu cat Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca reprezinta un exemplu demn de urmat, inclusiv de Ministerul Finantelor: declaratia privind persoanele asigurate poate fi depusa prin e-mail!. Este una dintre masurile cele mai logice si constructive pe care le-a luat o institutie publica, pentru care merita felicitarile noastre.
In aceste conditii, ne punem intrebarea ce anume impiedica autoritatile sa ofere angajatorilor mai multe variante de depunere a declaratiilor fata de cele actuale. Nu cred ca face placere cuiva sa vada cozi interminabile la ghiseele administratiilor financiare, case de pensii sau alte institutii. Aceasta situatie va ramane neschimbata atat timp cat costurile asociate transmiterii prin posta a declaratiilor in format electronic (pe dischete) sunt prea ridicate. Cu un mic efort din partea centrelor de calcul ale institutiilor implicate, transmiterea declaratiilor pe e-mail sau prin accesarea unui site dedicat ar putea face pasul de la teorie la practica.
emil@apropo.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
